Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

ÎNALTA UMBRĂ DIN IUNIE

Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 6 (126), Iunie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

ÎNALTA UMBRĂ DIN IUNIE

Primit pentru publicare: 13 Iun. 2019
Autor: Teodor EPURE, redactor al Revistei Luceafărul
Cenaclul DinOgor

Publicat: 14 Iun. 2019
© Teodor Epure© Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro


         E luna când pe Eminescu
         îl omagiem
         şi-o parte din înalta sa umbră
         îi arătăm,
         e umbra a cărei atingere mângâietoare
         cade precum slovele unui acatist argintat,
         sub rază de Luceafăr străluminat.
         Cu el ne înrudim prin limba română,
         pe care a făcut-o mai bogată şi mat curată
         şi-n care sufletele neamului
         trăiesc pacea,nădejdea şi iubirea.
         Pe Eminescu îl întâlnim,
         în cuvintele cu care vorbim,
         în gândurile şi sentimentele
         pe care în tăcere le învăluim,
         pentru că nu găsim alte cuvinte
         decât ale poetului nepereche,
         grădinar harnic al limbii române.
         Eminescu e un izvor nesecat de cuvinte
        ce aprind în suflete
        flăcări de biruinţă şi credinţă,
        cuvinte cu dragoste de ţară
        ce le rostim în fiecare seară,
        cuvinte cu gură de izvoare
        pe care le rostim în orice sărbătoare.
        Acolo unde istoria s-a oprit,
        acolo unde ştiinţa a-ncremenit,
       poezia eminesciană a îndrăznit,
       să însenineze limba română
       şi apoi să devină
       limbă înţeleaptă
       iar cititorii străini
        să înţeleagă
       de ce limba română ne este nouă
       atât de dragă.
        E luna când omagiem
        pe Eminescu ,Luceafărul
        pe al cărui mormânt
        o pădure a răsărit,
        vântul frunzele veştede le-a vâslit,
        sunete lugubre din crengi uscate au ieşit,
        în depărtări câte o stea s-a vestejit,
        apele în albii s-au liniştit,
        iar pământul nostru iubit,
        toate sevele le-a unit
        şi cu grijă le-a aşezat,
        în teaca subţire a unui crin parfumat.


Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania