Jan TRISTEA

înamorat de moarte

dacă tot ne-am întâlnit
moarte
trântindu-mi arsenalul în simțiri
brice iscusite
săbii smălțuite
coase și pumnale
ascunse
în râulețele albastre din jugleie
de unde
curg pătimașele lacăte
al stinghiilor ce închid jugul
lanțului rupt
din zbuciumul dorințelor din viața
cu viață

moarte
stropindu-mă cu lacrimi
din gurguiul izvorului mamar
scrie-mi azi să pregătesc pătulul
din frunzișul auriu al codrului sfânt
împrăștiat de nuferi
moarte
din cafeaua ochilor
fă-mi un semn
azi
azi și numai azi
pentru că mâine s-ar putea
să nu mai arzi
să nu mai ai vlagă
să amesteci vrerea cu nevrere
și mâine

moarte
fie-ți moartea aproape
ca mâine să nu mai fii
pândindu-mă la răspântii
cu patimă
moarte să mă lași
de dor
să mor
visând veșnic lacul albastru
din codrii verzi cu nuferi galbeni
și roșu numai unul