Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

,,India dincolo de timp”, cartea Marinelei Belu-Capșa: Editura Scrisul Românesc, Craiova

Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.5 (149), Mai 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE


,,India dincolo de timp”, cartea Marinelei Belu-Capșa: Editura Scrisul Românesc, Craiova

Primit pentru publicare: 17 Mai 2021
Autor:  Ion N. OPREA, Iași – Membru Fondator de Onoare al Revistei Luceafărul
Publicat: 18 Mai 2021
©Ion N. Oprea, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


 

INDIA dincolo de timp, așa se intitulează o carte, autoare Marinela Belu-Capșa, Râmnicu Vâlcea, profesoară de limba română, prefață Marian Nencescu, Editura Scrisul Românesc, Craiova

 Despre această țară, INDIA, și despre sejurul său indian, pentru care mulțumește copiilor, Adya, nepoată, Diana, fiică, Hari, ginere, stabiliți acolo, ne vorbește Marinela Belu-Capșa, care a fost „dascăl” de limba română la Colegiile „Lahovari” și „Mircea cel Bătrân” din Râmnicu Vâlcea, consilier artistic la Teatrul „Ariel”, scriitoare, proză și versuri, membră și a Cenaclului nostru de la distanță, autoare care a debutat în 2014 cu volumul de proză Pe aripile vieții și a continuat cu poezie în volumele Dansul cuvintelor, 2016, Mă doare gura dacă tac, 2018, (B)Arca ideilor , 2019, recentul volum Poeme pentru Adya, nepoata, cu versuri care ne-au plăcut și nouă pe care le-am prezentat cititorilor în antologii,  ca „O poveste adevărată/C-un domn vesel, tare bun/Și c-o frumușică fată.//Dintr-o țară-ndepărtată,/ Unde-i Lacul de nectar,/ A venit la noi…un tată/ Cu păr lung și cu dastar.// Khanga, karra și kirpanul/ Cu onoare el le poartă./ Orientul și occidentul/ Le Cinstește laolaltă.// Bărbat-nalt și frumușel,/ Mama l-a plăcut de-ndată./ Din iubirea cu mister,/ A sosit pe lume-o fată…//  Adya!

                Influențată de metodica altor scriitori- Ion Ghica, Dinicu Golescu, Titu Maiorescu,   Lucian Blaga, Mircea Eliade,Vasile Andru, George Anca, Mircea Cărtărescu, cartea  INDIA dincolo de timp,2021,  este un amestec de fragmentarism, un colaj, cum spune Marian Nencescu, prefațatorul, cu secvențe  de viață-viață, portrete care de care mai moderne, amestec de fotografie și imaginație, nu întâmplător  prezentat ca meta-jurnal confesiv despre o țară care se cere a fi cunoscută, imperativ pe care naratoarea și-l asumă cu responsabilitate.

                Ca și în România, în INDIA place  ospitalitatea indiferent de starea socială a gazdei, oriunde mai ales dacă ești dintre  cei cu pielea albă, vizitatorul are parte de o primire care nu se uită, ai parte de  plecăciuni, de ghirlande de flori, pahare cu răcoritoare, farfurioare  cu tot felul de semințe și fructe, însoțite de conversații, mereu cu zâmbet și bună dispoziție  la gazde. Vizitând  Old Dehli, „oraș interzis  cardiacilor”, observă prefațatorul, vizitatoarea și însoțitorii sunt surprinși, și nu ascund, de contrastul care există între cartierele elitei față de mahalale, descrise cam așa: „Fețe triste, ochi obosiți, copii murdari, cerșind cu o insistență obositoare…, astfel că ai impresia că ești într-o imensă hală de circ”. Aici, la mahala, alături de  zgârie nori, palate ori temple, se află și case vechi, unele fără acoperiș, gata să se prăbușească, există „un du-te vino amețitor, cu vaci, capre, mașini, tuk-tuk-uri, oameni, oameni (s. a.), claxoane asurzitoare, miros de mâncare”, parcă ar fi La Moși, schița lui  I.L.Caragiale, noroc de  faptul că din precauție excursioniștii nu au vizitat și cel mai faimos cartier al  „vechiului” Delhi, unde se află, alături  de Piața de Cărți, și  Piața de Hoți, loc unde se vând „la vedere” lucrurile furate, loc pe care „l-am privit doar din goana mașinii, cu milă și înțelegere!” zice Marinela Belu-Capșa.

                 Jurnalul merită citit – citit și pentru cunoașterea vieții de familie, a familiei tribale, unde relațiile interpersonale sunt încă excelente, „atmosfera e caldă, se vorbește pe un ton liniștit, nu se contrazic în discuții, zâmbesc tot timpul, cum s-a mai spus, aici „surprind gesturile elegante, generozitatea, întrajutorarea, elemente cvasi-uitate în  lumea globalizată”…Aceleași  reguli sociale, de viață familială, se aplică în locuințele luxoase, în palate, dar și în bordeile „podite” ca pe vremuri, la noi, la țară, cu pământ amestecat cu balegă de vacă. Mirosul  persistă, dar nu este un semn de sărăcie, cum ar părea, ci mai degrabă o formă de adaptare la mediu, crede Marian Nencescu, prefațator.

               INDIA dincolo de timp, de Marinela Belu-Capșa, cu postfața semnată de ea, are un CUPRINS în opt părți care îmbie la lectură, mai ales pentru că este scrisă într-o frumoasă  și curată limbă română –  1.India, între paradis și infern; 2. Un  vis împlinit; 3.Delhi; 4.Statele Haryana și Punjab; 5.Kerala – țara nucilor de cocos; 6.Epilog; 7.De același autor; 8. India în culori.

                Epilogul semnat de autoare Marinela Belu-Capșa concluzionează întregul cărții și cheamă a fi citită, pentru că indienii sunt oameni buni la suflet prietenoși, tenaci în a-și urmări interesul, pentru atingerea căruia  cultivă și arta minciunii. Rău  este însă  ca India este liderul mondial în ce privește încălcarea drepturilor femeii. Foarte superstițioși, conducători ai unei campanii antiscuipat, -preocupați de răspândirea tuberculozei prin salivă – martori ai claxonatului cerut și prin ce este scris pe mașini, este „greu  de suportat mediul mizer în care trăiesc aproximativ 100 de milioane de oameni, cei mai săraci în mahalale  imunde , fără acces la apa potabilă, fără canalizare, cu case construite din placaj, cartoane sau rămășițe de fier vechi, nu puțini direct sub cerul liber, prin șanțuri sau prin locuri insalubre, se scaldă în râuri murdare, care li-s și toaletă, persoane care nu știu ce este hârtia igienică…

Cu toate acestea, India, țara în care îi sunt copiii – Adya, Diana și Hari –Marinela Belu-Capșa din ce scrie, se entuziasmează, ne dă imbold să vedem aceste locuri ademenindu-ne, „India este țara în care  am văzut cele mai frumoase peisaje, cele mai impunătoare construcții, temple și moschei, dovezi vii ale unei culturi milenare, ale  bunului gust și ale unei spiritualități înalte. Cu  toată sărăcia în care trăiesc, mulți dintre ei, indienii sunt oameni luminoși, primitori, cu zâmbetul pe față, calmi, respectuos, iubitori și cu credință în Dumnezeu…



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.664 de abonați

comment closed

Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5