Perfecțiune

Marinela Belu-Capșa
Perfecțiune
                  lui Brâncuși

• Lumina harului și lumina minții 
• merg la braț pe Calea Eroilor
• spre Poarta Sărutului,
• privind nostalgic la Coloana Infinită
• agățată  de azurul nesfârșit,
• lumânare strălucindă în vremurile înnodate cubic
• pe malurile Jiului.
• Duhul maestrului se odihnește pe Masa  Tăcerii, mâhnit în veci 
• pentru nedreptatea și egoismul
• ce încă dăinuie 
• pe meleagurile străbune.
• Pietre de moară macină timpul
• fărâmițat de clipele nepăsării.
• În zori, Cocoșul trezește la viață satul cu ii și oale de lut făcute 
• de mâini cu dureroase bătături.
• Domnișoara Pogany, delicată și grațioasă, privește culorile răsăritului de dincolo de noapte, 
• Cumințenia Pământului așteaptă 
• să se întoarcă în casa cu pridvor
• din Hobița cea suferindă de boala indiferenței.
• În genunchi, Rugăciunea femeii mame se-nalță la cer. 
• Ochi triști privesc din depărtare
• cu dor nespus de locurile 
• neprimitoare și reci.
• Pasărea Măiastră zboară peste vămile lumii
• și duce în nemurire numele geniului 
• îndrăgostit de piatra care vorbește,
• de lemnul care oftează, 
• de simplitatea artei populare românești și de rafinamentul 
• liniilor șlefuite până la Perfecțiune.
• Mândru și ambițios românul nostru 
• cel fără de pereche în lume!