Întoarcerea în haos
Ca pe o haină veche, ţara ne-o cârpim,
s-avem cu ce ieşi în lume ca la horă;
ca să ne facem alta nouă, ne-amăgim
cu o bicisnică speranţă de Pandoră.
Şi ne cârpim planeta-n zdrenţe şi miloagă,
şi ea bolnavă, schizofrenică, pe moarte,
desprinsă din orbită, şchiopătând, oloagă,
să-şi cate noima ontică în altă parte
a universului în deznădejdea lui,
slăbit şi vlăguit de-atât‘-alergătură,
ostracizat de fibra Dumnezeului,
abandonându-şi propria-i progenitură,
a universului ce se întoarce-n haos,
ce dup‘-atâta expandare-n infinituri,
să-şi vindece-ostoirea-n starea de repaos,
iar dup‘-un alt Big Bang, în alte începuturi.
Similare