Vasile POPOVICI
.
.
.
.
.
.
Întoarcerea în Nimic
În Început ne-ntoarcem, nu în trecut;
acolo unde din nimic tot ce-i făcut a fost făcut.
Ne-ntoarcem după ce am strâns din viaţă-n noi
păcate şi averi şi sărăcii, nevoi…
.
Ne-ntoarcem, să se pună cap la cap Nimicul
din care am pornit, ca să sfârşim obscen;
ne-ntoarcem, respectând după un cod divin tipicul,
acelaşi după care la început a fost Îndemn.
Ne-ntoarcem în nimic, că ni s-a terminat menirea
de-ncurcă lume şi de ornament pentru muma natură.
În haos ne întoarcem, că vrea Dumnezeirea
să toarne în tipare noi o nouă făcătură.
Ne-ntoarcem unde nu am vrea să ne întoarcem.
Nimicul ne-ntregeşte viaţa pământeană;
când am deprins cu viaţa ce să facem,
intempestiv, ne ducem ,,dracului pomană”!
Un alt big bang, alt Fiat lux din zicere divină
va lumina nemărginiri din alte veşnicii,
iar dacă va fi un Pământ, atunci să vină,
şi pe la noi, ştrengari şi glasuri de copii.
Similare