IOAN BULIGA – ,,EXILAT DE PROPRIILE CONVINGERI”
Lansarea cărții ,,Scântece de poezie”, Sala de conferințe ,,Agata”, 7 august 2012

Poetul Ioan Buliga a lansat cel de-al doilea volum de poeme, ,,Scântece de poezie”, care a apărut la Editura Agata. Acest eveniment editorial, desfășurat la 7 august în ,,inima culturală a Botoșanilor” – Centrul Istoric –, a atras numeroși iubitori de poezie, printre care s-au regăsit redactori ai Revistei Luceafărul și personalități locale: Georgică Manole, D.M. Gaftoneanu, Maria Moisoiu, Paul Ungureanu, Ion Istrate, Mihai Baltă, Dan Adăscăliței, Iulian Moldovanu, I. Vrăjitoru, Tereza Nica, Andreea Federovici, Marcel Goldenberg, dr. Victor Drăgan, ec. Ioan Găină, oameni cu responsabilități în domeniul culturii și al administrației locale.

Ca de fiecare dată, prof. Georgică Manole – redactorul șef al revistei ,,Luceafărul” – a comentat, după canoanele criticii literare, despre noua carte, de altfel prefața îi aparține, apreciind că Ion Buliga s-a așezat cu demnitate în spațiul literaturii și nu ocupă un loc oarecare, fiindcă poemele sale sunt inspirate din viață reală și sunt ,,exagerat de sincere”.

Un bun cunoscător și apropiat al poetului, prof. Paul Ungureanu, a realizat o legătură între momentele vieții și ,,Scântece…”, lucru ce a determinat ca asistența să ia cunoștiință cu date esențiale din biografia autorului, hăneștean de obârșie.

Momentul palpitant a fost provocat de poeta Maria Moisoiu, care a recitat ,,Nopțile iluziilor”, o creația proprie dedicată autorului și evenimentului despre care vorbim:
,,Nopţile acestui august învăluit de focuri,
arde cerul în cenuşă cu nouri de smoguri.
De parcă toată dogoarea secolului
ar fi năvălit peste lumea oraşului.
Gândul mi-e leneş, cuvântul toropit.
Dar ochii … … …,
cum macină ei setos, un car de stele,
voind să-mi liniştească cuvintele grele.
Se rotesc, umblând într-una
după ilustraţii romanţate,
de mult uitate
şi-mi adună sub pleoape
visele toate.
Până când o stea, abia pâlpâind argintiu,
îmi dă semnalul: Culcă-te! E prea târziu.
Cred că era zbaterea mamei
ce cu braţele deschise
m-a trimis în secolul două mii unu
cu tot bagajul de vise.
Doamne, şi cum s-au slobozit cuvintele!
Cum se răsucesc pe nicovala de gânduri!
Cresc poemele ca frunzele noi pe ramuri.
Iar, visele … … …,
Visele-mi sunt biete pretexte
de-a-mi ţine pleoapele deschise
şi *de-a închide din când în când, ochii…*”

Într-o altă manieră, D.M.Gaftoneanu, a spart gingășia atmosferei, a adus zâmbete și a stârnit admirație pentru spontaneitatea Domniei Sale, pentru că ,,D-lui Ioan Buliga, autor al cărţilor Scâncete de poezie şi Scântece (!) de poezie” i se dedică două catrene:
Sadoveniană, Dureri înnăbuşite
După scâncete uşoare,
Ţipă cât îl ţine gura,
Pe poet ceva îl doare,
Iar de vină… nu-i căldura!

S-a găsit veriga lipsă!
Au muncit un veac savanţii, căutând pe brânci şi coate,
Unde e veriga lipsă dintre oameni şi primate.
Stând cu mâinile la spate scribii, ne-am găsit veriga,
Evrika!… în poezie numele Ioan Buliga!”

Deși atmosfera de o reală percepție a faptului cultural era evidentă, s-a născut totuși nedumerirea asupra semanticii cuvintelor din titlurile celor două cărți publicate de Ioan Buliga, cel care s-a văzut nevoit să lămurească: ,,SCÂNTEC, scântece, s.n. este impresia puternică ce transformă scâncetul în zâmbet, în veselie, în cântec, în voie bună. Hotarul sensibil dintre cele două stări emoţionale – plânsul şi râsul -, funcţie de situaţie, care se întâlneşte mai ales la oamenii sensibili şi la copii. … este îmbinarea lină dintre scâncetul copilului şi cântecul de alinare al mamei iubitoare, dintre suferinţa unei dragoste pierdute şi speranţa în viaţă, este reînvierea, este redarea demnităţii umane în faţa nenorocirilor vieţii, este încrederea că viaţa continuă, „Şi mâine-i o zi!”.

În final, Ion Istrate, directorul Editurii Agata, a atenționat că Ioan Buliga va scrie adevărata poezie atunci când în ,,exil” îl vor cuprinde amintirile și dorul locul baștinei, când se vor ivi adevăratele suferințe sufletești și se vor accentua căutările pentru a da un răspuns problemei destinului propriu. Simbolic, i s-au oferit trei piese din fondul de carte al editurii: un volum de poezii al poetului botoșănean Teodor Jacotă (cu precizarea că în ce privește vechea teză ,,artă cu tendință” acești doi poeți se aseamănă); un album ,,Focus România” (este îndemnat să nu-și uite țara unde s-a născut și că are obligația să vorbească de bine de României, acolo în America); un ghid turistic al județului Botoșani (dacă se va întoarce și peste o sută de ani, acest îndrumător turistic va fi valabil, pentru că nimic nu se va schimba în Botoșani), precum și o Diplomă de Excelență (,,… poetului Ioan Buliga, hăneștean, exilat al propriilor convingeri”). Ion Istrate a creat acest moment de recunoștință, pentru că poetul, autor al celor două volume de poezie (,,Scâncete de poezie” și ,,Scântece de poezie” publicate în ultimul timp la Editura Agata, peste câteva zile, va pleca defintiv din țară. S-a exilat departe, foarte departe de locurile sale natale!

Felicitări poetului Ioan Buliga pentru mesajul ce ni-l adresează prin creația sa, o poezie care ne provoacă la o meditație asupra destinului! Pentru că, ori de câte ori îl citim, ne întrebăm, de ce ne-am născut, de ce trăim, de ce murim și ce rost are trecerea noastră prin astă lume?!