Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Ioan Florin Florescu, fost redactor-şef la Monitorul şi Obiectiv, Iaşi, azi preot, autor la Jurnal scoţian, Polirom

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 08 Iul. 2018
Autor:  Ion N.  OPREA, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul
Publicat: 09 Iul. 2018
Editor: Ion ISTRATE

 

Ioan Florin Florescu, fost redactor-şef la Monitorul şi Obiectiv, Iaşi, azi preot, autor la Jurnal scoţian, Polirom

-ziaristică-

Din 2002 mereu l-am căutat cu vederea pe mult mai tânărul  Ioan Florin Florescu, fostul meu şef de la Monitorul şi Obiectiv, Iaşi, pe care tot timpul l-am simţit ca pe unul din fii mei, l-am întâlnit după câţiva ani la garderoba de la Biblioteca Universitară, ne îmbrăcam să plecam acasă.  Era tot el, tânăr, frumos, zâmbăreţ, dornic de vorbă, modest, dar foarte luminos – cum îl cunoşteam – mi-a spus că lucra la o editură, la Polirom. Eram interesat de aşa ceva dar am ratat, n-am îndrăznit să-l solicit, dacă aş fi făcut-o, cu 2-3 titluri la Polirom şi cu publicistica pe care o fac ei, acum, cine ştie, poate s-ar fi cunoscut mai multe despre posibilităţile mele ca cel care pun gânduri pe hârtia a cărei foşnet şi miros tipografic îmi place.

Ne-am despărţit ca să ne revedem.

După altă perioadă i-am întâlnit scrisul  critic adresat unui parlamentar care se declara prieten al românilor de pretutindeni şi despre care una din cărţile mele reia momentul, nu ştiu dacă dânsul, părintele,  ştie despre preocupările mele de după activitatea postdecembristă, de după activitatea mea la ziar.

Date despre el am aflat mai apoi şi le scriu aici ca să se înţeleagă ce oameni lucrează în presă. Este născut în 1970, este preot şi cercetător ştiinţific, din 2011 locuieşte în Scoţia, unde este angajat al unei companii de poştă şi preot misionar la Edinburgh. Are, mi se pare, doi copii, două fete. A făcut parte dintre coordonatorii traducerii Septuagintei în limba română (2004-2011). Este coautor al volumului IX din ediţia critică a Bibliei de la 1688 editată de Centrul de studii Biblico-Filologice al Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi şi a publicat la Editura Universităţi volumul în  multe chipuri de Scripturi. Studii de traductologie biblică românească (2015). Se ocupă în prezent de o ediţie critică a Tetraevanghelului de la Sibiu şi scrie articole pe blogul său „Jurnal scoţian”.

I-am citit parte din ultimele însemnări ale sale – despre „cel care stă pe acoperiş”; 5 minute despre Dumnezeu; bulgarul care îmi trimitea flori; Maria învierii; un tangou de neuitat; fiţi trecători; despre „Jurnal scoţian” nominalizat la premiile revistei „Observator cultural” (revistă unde lucrează un alt cunoscut al nostru, Ovidiu Şimonca, un condeier cu care m-am împăcat, iarăşi, foarte bine la Monitorul), scrisoarea lui Andrei Crăciun către autor, publicată şi în Suplimentul de cultură nr. 590 din 15 ianuarie 2018; lumea  ca o zi de vineri – în care Ioan Florin Florescu posteşte; o inovaţie periculoasă în Biserica Ortodoxă Română – aducerea cu avionul a luminii sfinte de la Ierusalim în seara de Înviere, şi toate episcopiile din ţară sunt invitate să-şi trimită la aeroport delegaţiile pentru preluarea luminii sfinte, dacă părintele Aioanei nu soseşte la timp cu ea, nu dă peste cap tocmai Sărbătoarea Învierii?; florile şi cărţile lor; nimic nu există, până nu-i spus; fratele din „centrală” şi libertatea de a fi împotrivă; care este fericirea ta; „sărăcie, meserie”, eseuri care justifică din plin gestul autorului de a aduna precedentele într-un volum, „Jurnal scoţian”, cu biografii, autobiografii, jurnal, memorii, amintiri, 240 de pagini, 2017.

Jurnal scoţian despre care am cititt multe cronici de autor, comentarii ale cititorilor care se declară fericiţi să citească, să aibă în bibliotecă asemenea carte cu povestirile de viaţă ale părintelui Ioan Florin Florescu.

„Când or să mi se termine toate poveştile personale, când n-o să mai am niciun fel de „inspiraţie”, probabil că o să mă aşez la masă şi o să scriu simplu, fără să adaug, să interpretez sau să comentez ceva, un roman despre viaţa fratelui Pandre de la excepţionala  sa coborâre din tren la Pojorâta, la venirea în Iaşi la cariera lui de ziarist pentru „Monitorul”…

Gânduri frumoase, câte nu ar avea părintele să ne povestească despre anii acei de la Monitorul când un tânăr la 24 de ani, Ioan Florin Florescu, din cartea aceea, „Cu capul pe umărul meu”, 2005,  autor subsemnatul, făcea tandem cu profesionistul Aurel Leon, director onorific, de foarte mulţi ani ieşit la pensie, cu Ion N. Oprea, proaspăt, în acest sens, o armată de tineri care, împreună, împingeam la o căruţă care până la urmă ne-a împrăştiat care, încotro, părintele Florescu – după cum v-am spus, acolo, dar îl aşteptăm acasă…

                                                            



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 41 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5