Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Ion H. Ciubotaru

PROFESORUL UNIV. DR. ION H. CIUBOTARU, ETNOLOG ŞI ISTORIC LITERAR

Ce deosebeşte diamantul de cărbune? Nu că primeşte mai multă lumină, ci că trimite mai multă înapoi.” (N. Iorga)

Cel care avea să ajungă un nume de rezonanţă în Galeria personalităţilor pe care şi le revendică judeţul nostru, s-a născut la 28 ianuarie 1940, în satul Arborea din comuna George Enescu, fiind al doilea din cei cinci copii ai soţilor Elena şi Haralamb Ciubotaru, agricultori.

A urmat şcoala primară în satul natal, gimnaziul la Şcoala Normală din Şendriceni şi liceul în Dorohoi, iar între anii 1962 şi 1966, a frecventat cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, după a cărei absolvire, a funcţionat, mai întâi, ca îndrumător ştiinţific la Muzeul

Etnografic al Moldovei – Iaşi, până în aprilie 1968. Acum şi-a concretizat debutul în cercetarea etno-folclorică de teren, a achiziţionat primele obiecte pentru colecţiile de patrimoniu şi, totodată, a elaborat întâiul plan de lucru pentru organizarea sectorului „Datini şi obiceiuri de iarnă” şi a gândit îndrumările de specialitate pentru numeroşii colaboratori de-atunci şi de mai târziu.

În aprilie 1968, a fost promovat, prin concurs, în funcţia de cercetător la Centrul de Lingvistică, Istorie Literară şi Folclor al Academiei Române, Filiala Iaşi. Aici a organizat un colectiv de cercetare pentru domeniul culturii populare, cele dintâi sarcini profesionale ale acestuia fiind redactarea textelor despre folclorişti, genuri şi specii literare, reviste de folclor ş.a., pentru „Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900”, lucrare apărută în anul 1979 şi premiată de Academia Română.

Din iniţiativa şi prin strădania Domnului Profesor, în anul 1970, în planul de cercetare ştiinţifică al Institutului a fost inclusă, ca temă amplă, de interes naţional, „Arhiva de Folclor a Moldovei şi Bucovinei şi Monografii folclorice” şi, tot atunci, a fost publicat „Chestionarul folcloric şi etnografic general”, cuprinzând peste 1300 de întrebări din domeniul culturii populare, instrument deosebit de important pentru realizarea sarcinilor aferente temei.

 În anul 1978, distinsul cercetător a obţinut titlul de DOCTOR ÎN ETNOLOGIE, la Universitatea „Babeş – Bolyai” din Cluj, cu teza „Cântecul funerar şi contextul său etnografic pe Valea Someşului Mare”, iar acest moment avea să marcheze începutul unei noi etape în afirmarea personalităţii Domniei Sale. Chiar în anul următor (1979), face demersuri pentru apariţia sub egida Universitărţii „Al. I. Cuza”, a unei publicaţii a „Arhivei…”, intitulată „Caietele Arhivei de Folclor”, din care, între 1979 şi 1991, au apărut 10 (zece) volume, a 450-550 pagini fiecare, toate având un caracter monografic şi valorificând documente inedite, culese pe teren în ultimele trei decenii ale veacului trecut. Pentru toate lucrările apărute în această colecţie, Domnul Profesor a semnat coordonarea de specialitate. Concomitent, lucra şi la alte proiecte, care aveau să-i sporească, mai târziu, notorietatea.

Activitatea ştiinţifică a Profesorului Ion H. Ciubotaru însumează, până în prezent, 12 volume, 5 ediţii, peste 26 de studii şi articole, numeroase recenzii, cronici, note şi comentarii publicate în mai multe reviste de specialitate (din ţară şi din Republica Moldova), în periodice de cultură generală, precum şi în ziare locale. Toate acestea reflectă implicarea permanentă a neobositului cercetător în mişcarea etnologică românească, în toată complexitatea ei. Dintre volumele de mare anvergură, pe care le-a încredinţat tiparului, un loc de prim ordin îl ocupă „Catolicii din Moldova. Universul culturii populare” (vol. I: Arhitectura populară, Textile de interior. Portul popular de sărbătoare, Iaşi, Editura Presa Bună, 1998, 300p.; vol.II: Obiceiurile familiale şi calendaristice, Iaşi, Editura Presa Bună, 2002, 502p.; vol.III: Folclorul, Iaşi, Editura Presa Bună, 2005, 658p.), lucrare apărută sub înaltul patronaj al Filialei din Iaşi a Academiei Române şi a Episcopiei Romano-Catolice Iaşi – Departamentul Cercetării Ştiinţifice, cu o prefaţă semnată de Episcopul de Iaşi, Petru Gherghel, din care cităm: „Cele trei volume ale lucrării alcătuiesc o amplă cercetare monografică, deopotrivă sincronică şi diacronică, în care sunt analizate – pe un larg plan comparativist – toate componentele civilizaţiei şi ale spiritualităţii tradiţionale din aproape două sute de aşezări ale Diacezei de Iaşi. Documentele etnografice, folclorice şi de artă populară luate în discuţie, în cea mai mare parte inedite, sunt abordate din perspectivă interdisciplinară. Aportul etnologiei, al antropologiei culturale ori al sociologiei s-a dovedit extrem de important pentru evaluarea corectă a problematicii supuse dezbaterii. Scrisă în spiritul respectului pentru adevăr, fără abateri de la rigorile şi exigenţele ştiinţei, lucrarea îşi propune să acopere un gol ce se resimte de mult în bibliografia de specialitate”. Iar Prof. univ. Ion Taloş, un tot atât de atent exeget al acestei opere, descoperă şi alte nuanţe ale cărţii şi virtuţi ale autorului ei: „ Punctul culminant al activităţii sale de până acum îl reprezintă lucrarea „Catolicii din Moldova. Universul culturii populare”. Experienţa ştiinţifică acumulată de autor îl recomandă ca specialistul cel mai bine pregătit pentru un asemenea demers. El întreprinde o investigaţie de proporţii neobişnuite, culegându-şi materialul de teren din peste 200 de localităţi. Cercetând fenomenele în sistem holistic şi comparându-le cu variantele lor pe zone întinse, lucrările lui Ion H. Ciubotaru devin excelente studii de antropologie culturală, scrise la un nivel rareori atins până acum la noi”. Şi mai presus, această lucrare a fost distinsă cu două importante premii: Premiul „Simeon Florea Marian” al Academiei Române, în domeniul etnografiei şi folclorului, Bucureşti, 2007 şi Premio Internazionale di Studi Demoetnoantropologici „Giuseppe Pitre- Salvatore S. Marino” din Palermo ( Italia). Aceasta este cea mai înaltă distincţie ce se acordă studiilor din domeniul menţionat, la nivel european. Prestigiosul premiu a fost acordat de un juriu în fruntea căruia s-a aflat reputatul profesor Francesco Sicilia, din Roma. La înmânarea premiului, care a avut loc în ziua de 11 februarie 2007, în sala Teatrului Sybaris din Castrovillari, Calabria, au fost de faţă membrii juriului, specialişti din Italia şi din alte ţări europene, precum şi un numeros public.

Elogios apreciate sunt şi cele 5 ediţii „Petru Caraman”, pe care le-a publicat Domnul Profesor de-a lungul aproape a două decenii: Literatura populară (în „Caietele Arhivei de Folclor”, III, 1982, 448p.); Discolindatul în orientul şi sud-estul Europei. Studiu de folclor comparat, Editura Universităţii Al. I. Cuza”, 1977, 521p.; Studii de etnografie şi folclor, Editura „Junimea”, 1997, 468p.; Kochanowschi-Dosoftei, Psaltirea în versuri…, Editura „Trinitas”, 2005, 270p. şi Vechiul cântec popular ucrainean despre Ştefan Voievod şi problemele lingvistico-etnografice aferente, Editura Universităţii „Al. I. Cuza, Iaşi, 2005, 378p., toate acestea încununate de volumul „Petru Caraman. Destinul cărturarului”, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, 2008, 657p., scris în semn de „recunoştinţă a autorului pentru neţărmurita generozitate a protagonistului şi şansa pe care i-a acordat-o de a descoperi, printre primii, universul fascinant al operei sale”.

Începând din anul 1965, Domnul Profesor Ion H. Ciubotaru a continuat, şi continuă să desfăşoare, o rodnică activitate de colaborare la Radio-Iaşi, precum şi la posturile naţionale de radio şi televiziune, vizând, cu prioritate, valorile perene ale civilizaţiei populare tradiţionale româneşti. Între anii 1991 şi 2003, a ocupat (în cumul) şi funcţia de director al Centrului Judeţean al Creaţiei Populare Iaşi, prin tot ce-a făcut contribuind la sporirea prestigiului acestei instituţii, atât în cadrul judeţului cât şi la nivel naţional. În aceşti 2 ani a editat cinci numere ale unui bogat Buletin informativ al Centrului şi o revistă de cultură populară în 16 pagini, „Rapsozii”, publicată în 1992, în paginile cărora s-au dezbătut, pe larg, aspecte importante ale patrimoniului culturii populare româneşti din stânga şi din dreapta Prutului, inclusiv din judeţul nostru.

Sub aceeaşi înrâurire a „comenzilor” din Capitala culturală a Moldovei, se produsese mai demult o vădită sensibilizare a intelectualităţii săteşti, în primul rând, care se mobilizase pentru salvarea valorilor culturii populare încă înainte ca acestea să se piardă. Drept dovadă, înainte de 1978, în judeţul Botoşani au fost publicate şapte volume de folclor, cinci consacrate, exclusiv, literaturii populare şi două folclorului muzical local. Semnatarii acestor culegeri care, laolaltă, numără peste 15oo de pagini, sunt: Ion Aniţei, Stelian Cârstean, Vasile Iancu, Vasile Adăscăliţei, Ioan Prelipcean, Dumitru Lavric şi Pavel Delion, toţi colaboratori ai proiectelor de la Iaşi, în majoritatea lor iniţiate şi susţinute de Profesorul Ion. H. Ciubotaru, al cărui nume a rămas legat, de-a lungul ultimelor trei decenii ale veacului trecut şi după…, şi de folclorul botoşănean. Mărturii sunt antologiile din „Caietele Arhivei de Folclor” şi volumele „Folclor poetic – cântece şi strigături din judeţul Botoşani”, 1980, antologie alcătuită şi prefaţată de Domnia Sa şi „Ornamente populare tradiţionale din zona Botoşanilor – cusături, ţesături”, Botoşani, 1982, în colaborare cu Silvia Ciubotaru. În cel dintâi volum, găsim o bogăţie de cântece lirice (de dragoste şi dor, de natură, de lume, satirice, strigături), exprimând o infinitate de tonuri şi nuanţe, care presupun existenţa, în ţinutul acesta, a unor resurse folclorice considerabile. Multe din ele au fost culese din comuna Vlăsineşti. Pe acestea, alte 26 de piese pe care le-a înregistrat Domnul Profesor pe bandă magnetică, încă din anul 1981 ( apariţii nocturne, vrăji şi întâmplări la Sf. Andrei, vise rău-prevestitoare, credinţe despre strigoi şi întâmplări, rituri de secetă…, întâmplări cu stafii, creaţii lirico-epice şi poveşti, colinde, pluguşoare, alte texte lirice şi melodii de joc la Căiuţi ş. a., precum şi câteva colinde şi o baladă – urătură), împreună cu alte creaţii ale minţii, imaginaţiei şi talentului trăitorilor de pe meleagul meu de suflet, le-am adunat în paginile „Monografiei comunei Vlăsineşti. Dăinuiri etno-folclorice”, la a cărei elaborare am fost asistat dinaproape de acelaşi generos etnolog.

Cu aceeaşi strălucire, Domnia Sa a funcţionat ca profesor asociat al Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, unde, timp de nouă ani (1991 – 1999) a predat cursuri de Etnologie (la Facultatea de Istorie, Litere şi Teologie) şi de Folclor ( la Facultatea de Litere). Din 1999 este titularul disciplinei Folclor literar românesc în context etnologic (de la Facultatea de Litere), cursurile din ultimii ani având următoarea tematică: „Folclorul literar românesc în context etnologic” (anul I, Litere), „Metodologia cercetării etnologice” (anul III, Litere), „Etnologia generală” (Master ,II, Litere şi Master, I , Filozofie), „Teme şi motive folclorice de circulaţie europeană” (Master, I, Sociologie).

În ecourile armonice ale cursurilor rostite în amfiteatrele Universităţii, pline de frumuseţe şi limpezime, ca şi în întreaga operă a distinsului PROFESOR, ETNOLOG şi ISTORIC LITERAR, „este însuşi glasul moşilor şi strămoşilor noştri, un glas ce răzbate de peste veacuri şi milenii, este pecetea neamului nostru, matricea noastră spirituală, pe care avem datoria să o cunoaştem aşa cum se cuvine şi să o lăsăm moştenire celor ce vor veni.” ( Petru Gheghel, episcop de Iaşi). Şi mai avem datoria de a-l cinsti pe acela care dintre noi s-a ridicat, lăsând în urmă o dâră din aurul său pe piatra aspră a vieţii.

 Gheorghe BURAC 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 19 abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5