Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    Ionuț Țene: Erou și scut al Europei Vlad Țepeș într-un film turcesc care elogiază otomanismul pe Netflix!

     

    Personajul istoric Vlad Țepeș a devenit vedetă internațională pe canalul Netflix. Este cel mai vizionat film de pe această rețea inernațională. Nu se mai vorbește de vampirul Dracula, ci de domnul Țării Românești, adevărat scut al Europei în fața invaziei turco-musulmane. Al doilea sezon al serialului Netflix „Ascensiunea imperiilor: Otomanii/ Rise of Empires: Ottoman“, lansat pe 29 decembrie, îl are în prim-plan pe domnitorul român Vlad Țepeș, jucat de un actor român Daniel Nuță, iar actorul Radu Micu apare în rolul lui Dimitrie, mâna dreaptă a lui Vlad Ţepeş. La ani buni după ce a cucerit Constantinopolul, sultanul Mahomed al II-lea își consolidează puterea, dar Vlad, voievodul valah necruțător și feroce, care amenință să-i doboare imperiul. Serialul turcesc se vrea o docu-dramă istorică ce prezintă ascensiunea Imperiului Otoman, de fapt, un film de propagandă a regimului Erdogan, care promovează de câțiva ani ”otomanismul”. În doar câteva zile, producția a ajuns pe locul 1 în top cele mai vizionate seriale din România, asta și pentru că în serial apar actori și istorici români, precum foarte popular pe plan mondial. Istoricii români Andrei Pogăciaş şi Mihai Hasan au fost implicaţi în producţia serialului. Marcel Iureş este narator pentru versiunea în limba română. Istoricii descriu relativ obiectiv istoria luptei antiotomane a lui Vlad Țepeș, dar destul de critici față de istoriografia comunistă și a istoricilor români interbelici față de acest subiect. Iar Cem Yiğit Üzümoğlu este actorul turc care îl interpretează pe sultanul Mahomed al II-lea, într-o manieră hiperbolizată. Acesta este ”eroizant”, aproape de fantezie de către regizorul turc.Istoricul clujean Florin Hasam spune că narativa Netflix este o variantă mai bună decât cea prezentantă în filmul românesc regizat de Doru Năstase despre Vlad Țepeș din 1979. „Narativa Netflix este cea bună și faptul că am acceptat să particip în acest proiect reflectă acest lucru. Am considerat că e foarte important să fim și noi la „masa bogaților”. A fost un mare avantaj faptul că au chemat și istorici români. Au ales să prezinte ce spun turcii, ce spunem noi, românii, dar, ca să ne arate că sunt echidistanți, au preferat versiunea englezască. Prefer o astfel de narativă decât una profund ideologizată prezentată în filmele românești”, susține Florin Hasan. Faptul că filmul este regizat de un turc – Emre Sahin – nu a avut, spune Hasan, un impact naționalist pro-turc în serial, deoarece regizorul „este un profesionist și casa de producție e profesionistă”. Istoricul continuă că filmul ” a fost acuzat în Turcia, la prima serie, că de ce i-a făcut pe bizantini extraordinari și pe turcii lui nu. Eu cred că e corect și echidistant”.

    Scenariul a fost scris de către producătorul american Kelly McPherson, pasionat de istoria medievală a zonei. Interpretarea istoricului este ușor facilă, deoarece filmul mustește de subiectivsm, falsuri istorice și propagandă ideologică pro-turcească, precum și de o nostalgie față de imperiul otoman și otomanism, o ideologie resuscitată de președintele turc Erdogan din 2001. Filmul este bine realizat artistic, iar imaginile și luptele reprezentate credibil, iar interviurile istoricilor îi oferă o credibilitate documentară. Actorul român îl joacă foarte bine și impresionant pe domnitorul muntean. Deranjant la acest film este faptul că împăratul turc, Mahomed al II-lea cuceritorul Constantinopolului de la 1453, e prezentat ca un înțelept rațional, echilibrat, un lider politic vizionar care dorea să cucereaacă Europa și, mai ales, Roma catolică. În opoziție, Vlad Țepeș, domnitorul muntean este creionat, ca un psihopat imprevizibil și dezechilibrat, care ducea prin ”tragerea în țeapă” a opozanților, adeversarilor politici și a inamicilor, o politică de stat cu care s-a identificat, fiind personajul perfect pentru Bram Stoker în romanul ”Dracula”. Urmărind filmul realizezi uriașa forță morală, militară și politică a lui Vlad Țepeș, domnitorul unei țări mici care se opune cu un curaj nebunesc împotriva celui mai mare imperiu din lume. E cum s-ar bate azi, Iohannis cu armata română, singur împotriva Rusiei lui Putin și să și câștige, așa cum a făcut-o Vlad Țepeș la 1462 cu Turcia. Românii care au vizionat acest film, care este unul de propagandă a otomanismului lui Erdogan, realizează ce important a fost domnitorul Vlad Țepeș pentru a stopa cucerirea de către Mahomed al II-lea a Vienei și Romei. Interesant că, în acest film, se confirmă perfidia puterilor Occidentale și a Romei, care încurajau domnitorii români să lupte cu cel mai puternic imperiu din lume, cel otoman, într-o cruciadă în care Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare sau Mihai Viteazul nu primeau efectiv niciun sprijin militar, logistic sau financiar din partea prinților din vestul Europei. După ce vizionezi acest film realizezi că domnitorii români au fost niște comandanți autentici și eroi de elită, la fel de importanți ca liderii din epopeile antice sau medievale. Domnitorii români, mințiți de puterile occidentale în cruciade fantomatice, au fost realmente niște eroi și victime, care s-au jertfit pentru libertatea Europei creștine și au primit în schimb ignorarea și diprețul prinților occidentului. Regizorul turc aici se întâlnește cu ideile filmelor istorice ale lui Sergiu Nicolaescu și cu cel al lui Doru Năstase din fimul artistic ”Vlad Țepeș” în 1979. Din păcate, regele Ungariei Matei Corvin l-a mințit pe Vlad Țepeș din familia Drăculea, cel care avea stindardul Ordinului Dragonului, că îl va sprijini în lupta lui Mahomed al II-lea. În realitate, regele Matei Corvin a luat banii de la Papa de la Roma, i-a cheltuit în scop personal, și a trimis ajutor lui Vlad Țepeș care apăra Târgoviște, doar niște ”iscoade”. Incursiunea lui Mahomed al II-lea este construită epopeic de regizor în Țara Românească. Atacul biologic cu ”ciumați”, atacul de noapte sau cei 23000 de inamici turci trași în țeapă la ieșirea capitalei domnești sunt surprinse realist de regizor. Vad Țepeș a folosit forța brută ca război psihologic împotriva armatei lui Mahomed al II-lea. Să tragi în țeapă 23 de mii de turci în frunte cu socrul împăratului Hamza Bey, pe cea mai înaltă țeapă este o operațiune, pe lângă crudă, și dificil de realizat tehnic. Mahomed a căzut în genunchi s-a rugat și a plâns la vederea sinistrei priveliști. Deși împăratul l-a pus pe ”amantul” său Radu cel Frumos, fratele lui Țepeș, pe tronul Țării Românești (vezi cronica lui Laonikos Chalkokondyles), regizorul turc, poate ca să nu-l supere pe Erdogan, nu amintește nimic orientarea sexuală a împăratului, care a cucerit Constantinopolului. Singura aluzie depre orientarea sexuală a împăratului turc o sugerează regizorul, când sultanul îl pune pe generalul Mahmud pașa (mare vizir) să-i recite o poezie despre un frumos trandafir. La auzul versurilor Mahomed lăcrimează. Actorul român din co-producția turco-americană, deși foarte tânăr joacă bine rolul unui Țepeș întunecat și feroce, chiar mai bună interpretarea decât a lui Ștefan Sileanu din filmul românesc al anului 1979. Armata lui Vlad Drăculea era de profesioniști de a putut pune în corzi ienicerii de elită ai sultanului.

    În concluzie, filmul de pe Netflix nu este mai bun decât cel realizat în epoca ceaușistă de regizorul român Doru Năstase și nu respectă adevărul istoric conform narațiunii istoriografice a istoricilor români Nicolae Iorga, Constantin Giurescu sau Radu Florescu. Desigur fiind film artistic înțelegem inadvertențele istorice, dar să nu se considere un documentar, ci doar film artistic. Totuși, filmul aduce un serviciu istoriografiei române prin faptul că românii se identifică cu domnitorul Vlad Țepeș ca luptător pentru libertatea țării sale și apărarea credinței creștine și a Europei, care, și atunci ca și acum, ne ignoră și ne disprețuiește. Dar dacă nu ar fi fost Vald Țepeș, cu cruzimea sa și curajul incredibil din atacul de noapte din 17 iunie 1462, ce putea duce la asasinarea împăratului turc în cortul său, Europa de azi ar fi fost musulmană și ar fi scandat ca turcii lui Mahomed al II-lea când a trecut Dunărea: ”Allah Akbar”. Filmul, cu toate inserțiunile fanteziste ale otomanismului, scoate în evidență rolul domnitorilor români de a salva Occidentul și Europa creștină de cucerirea musulmană și turcească. Istoricii români din perioada interbelică și din perioada comunistă, ca și filmele noastre artistice, au avut dreptate față de lupta eroică a domnitorilor români. Am fost santinelă și ”poarta creștinătății”, pe care nu au intrat imperiile și stihiile orientului, iar de la Occident am primit ca de obicei, doar…promisiuni.

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Drept de autor © 2009-2023 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5