IOAN  VASIU : – Sunteți unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați  cercetători  științifici din județul Hunedoara. Vă rog să vă prezentați în câteva propoziții.

IOSIF VASILE FERENCZ : – Lucrez la Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva de mai mult de un sfert de secol. Sunt născut în municipiul Deva, unde am urmat ciclul primar, gimnazial și liceal. Am studiat la Universitatea, ”1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, unde am și obținut diploma de licență, în 1997. Mai apoi am susținut un doctorat în cadrul Universității Babeș-Bolyai, din Cluj-Napoca în 2007.

În prezent ocup funcția de Cercetător Științific II, la muzeu. În plus, începând din anul 2017 sunt profesor asociat la Universitatea de Vest din Timișoara.

I.V. – Mai exact, de când sunteți angajat al Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva ?

I.V.F. : – Sunt angajat la Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva din data de 1 august 1997.

I.V. : – De ce ați îmbrățișat această profesie ?

I.V.F. : -Îmi place să cred că din vocație. Eram elev la … grădiniță, când un reportaj difuzat în cadrul emisiunii teleenciclopedia, la Televiziunea Română, m-a fascinat atât de tare, încât mi-a orientat întreaga viață în această direcție. Pe întreg parcursul formării mele ca om, obiectivul a fost să urmez această carieră. Drumul a fost sinuos, dar, după cum puteți să vedeți, mi-am îndeplinit acest obiectiv. Și pot să spun că mi-a adus satisfacții.

I.V. : – Ce ne puteți spune despre șantierul arheologic de la Ardeu, care vă preocupă de mai mulți ani ?

I.V.F. : – A devenit șantierul meu de suflet! Am avut șansa să întâlnesc obiectul de cercetare perfect și în acord cu așteptările mele. Mi-am dorit să cercetez o cetate dacică, să înțeleg modul în care este organizată, cum trăiau oamenii în vremea aceea. Iar la Ardeu îmi sunt satisfăcute multe dintre curiozități.
În cele două decenii de cercetări am reușit să sondăm o parte dintre elementele componente ale sitului. Am conturat palatul nobilului și curtea sa, am identificat traseul zidului de incintă, am cercetat câteva locuințe aparținând membrilor suitei și am investigat un atelier meșteșugăresc foarte complex. În anul 2003 am efectuat sondaje și în așezarea de la poalele dealului ,,Cetățuie”. În plus, de doi ani cercetăm spațiul funerar.
Toate acestea ne ajută să conturăm imaginea de ansamblu a locuirii dacice. Dar încă mai sunt multe de cercetat și vor rămâne și pentru alte generații.

I.V. : – În curând municipiul Orăștie va avea un muzeu al civilizației dacice. După părerea dumneavoastră, prin ce va diferi acesta față de Muzeul din Deva ?

I.V.F. : – Din câte știu, muzeul de la Orăștie va rămâne în continuare un departament al celui din Deva. Din această perspectivă, cred că se va concentra mai intens pe expunerea patrimoniului dacic și pe explicarea semnificațiilor unor situri, obiecte și scene de viață cotidiană în vremea regatului dac.
La Deva, spațiul pe care îl avem la dispoziție nu ne permite organizarea unei expoziții cuprinzătoare care să fie dedicată numai dacilor. Mai sunt și alte epoci istorice care au lăsat mărturii fascinante. Există și expoziția dedicată științelor naturii, foarte apreciată de public.
Concret, cred că muzeul de la Orăștie va completa fericit oferta expozițională a Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva.

I.V. : – Ce aveți pe masa de lucru în prezent, din punct de vedere al cercetării științifice ?

I.V.F. : – Lucrez în paralel la mai multe proiecte. Așa cum am făcut pe parcursul întregii mele cariere.
În primul rând aș menționa monografia sitului de la Ardeu. Suntem foarte avansați în alcătuirea primului volum, care cuprinde cercetările și descoperirile realizate până în momentul în care am preluat eu coordonarea cercetărilor.
Lucrez și la un volum monografic de mai mică anvergură, având ca obiectiv de interes cercetări pe o terasă aflată în apropierea Cetății Piatra Roșie.
Ar mai fi multe de povestit despre subiectele care mă preocupă. Nu am să le prezint pe toate, dar vreau să mai menționez că de câțiva ani am început să adun ceea ce se mai poate din tradițiile din satul Ardeu și din acea zonă. Unele lucrări, având ca temă: folclor local, sau meserii care nu se mai practică au și văzut lumina tiparului. Anul acesta am scris câteva pagini despre pâinea făcută în casă. Urmăresc toate subiectele dintr-o perspectivă etno-arheologică și încerc să mai recuperez ce se mai poate. Aceasta în condițiile în care, cu fiecare an dispar oamenii și odată cu ei și tradițiile. În locul lor se cristalizează altele. Și așa, pas cu pas, baza societății se transformă și uită valorile identitare ale părinților, bunicilor și străbunicilor. Prin demersul meu, încerc să le fixez măcar în scris, pentru cei care își vor pune vreodată întrebarea: ,,Eu de unde vin?”   

                       Interviu consemnat de Ioan Vasiu /UZPR