IOAN VASIU: – Puțini sunt cei care știu că sunteți membru UNITER și tot puțini sunt cei care știu că nu cu mult timp în urmă ați rămas la pensie. Câți ani din viața dumneavoastră i-ați dăruit teatrului?
ISABELA HAȘA: – Teatrului profesionist i-am dăruit mai mult de jumătate din existența mea. Această călătorie profesională și personală a fost marcată de efort susținut, succes, perseverență și o dedicare neîntreruptă, elemente care au definit parcursul meu și au contribuit la realizările pe care le-am acumulat de-a lungul anilor. O recunoaștere, pe lângă alte premii, fiind titlul de Cetățean de onoare al Municipiului Deva primit în anul 2016.
I.V.: – Ați regretat vreodată că nu ați ales o altă profesie?
I.H.: – Niciodată! Teatrul face parte din ființa mea. De mică, mi-am dorit să ajung artistă; improvizam jocuri, povești, dialoguri și simțeam nevoia să le ofer oamenilor. Iar când am studiat la Facultatea de Teatru improvizația îmi era foarte ușor fiindcă o practicasem din copilărie. Teatrul ne conectează cu cele mai adânci aspecte ale naturii noastre – dorința de a lăsa ceva în urmă, de a ne exprima sentimentele, de a comunica dincolo de cuvintele obișnuite. În teatru suntem obligați să ne confruntăm cu propria noastră umanitate, cu fragilitatea și, în același timp, cu potențialul nostru de a transcende limitele vremelniciei. Fiecare spectacol este un memento al faptului că, dincolo de provocările cotidiene, există o esență nobilă a ființei umane, care aspiră la frumos, adevăr și iubire. În această lumină, teatrul nu este doar un refugiu estetic, ci o necesitate vitală, un mod de a ne reconecta cu ceea ce ne face oameni.
I.V.: – În care instituții teatrale ați activat, ca actriță?
I.H.: – Doar în teatrul devean, dar datorită faptului că această instituție a trecut prin metamorfoze, pare că am activat în teatre diferite: Teatrul de Revistă, Teatrul de Artă Dramatică, Teatrul Municipal, Teatrul Județean, Teatrul de Artă Deva.
I.V.: – Care sunt cele mai interesante și dragi roluri pe care le-ați interpretat în decursul anilor?
I.H.: – Greu de ales, am avut șansa să joc genuri diferite: comedie, dramă, monodramă, cabaret politic, musical, spectacole pentru copii. Am să enumăr, totuși, câteva:
Gaițele de A. Kiritescu (Lena), regia Doina Migleczi;
Taina Mănăstirii (Maica Stareță), după Agnes of God de John Pielmeier, regia Marius Oltean;
Bună seara… iubire după Oscar Wilde (Miss Prism), regia Marius Oltean;
Opera de trei parale de Bertolt Brecht (Charles Filch, Dolly, Jacob – Sfarmă – Ţeste), regia Radu Olăreanu;
Nu plătim, nu plătim! de Dario Fo (Antonia), regia Liviu Schapira;
Conu’ Iancu la revistă după I.L. Caragiale (Leanca văduva), regia Boris Melinti;
Despre mine, despre tine, despre noi (Angela), regia M. Panaitescu;
Arta Adulterului de Piere Chesnot (Nadine), regia Marius Oltean;
Deva renaște (Monolog, scenete), text Cornel Udrea, regia Marcela Timiraş;
Nunta lui Figaro dupa Beaumarchais (Marcelline), regia Marius Oltean;
Spiridușul poznaș (Spiriduşul poznaş), text şi regia Alexandru Darian;
Fram, ursul polar după C. Petrescu, regia Dan Mirea ( Directoarea circului);
Pacientul român(Pensionara, Țiganca, Asistenta), text Mircea Chirilă, regia Daniel Vulcu;
Succesele revistei (prezentare spectacol, scenete), text Mihai Maximilian, regia Eugen Aron.
I.V.: – Alături de care importanți actori/actrițe ați avut ocazia să urcați pe scene?
I.H.: – Cel mai mult am jucat alături de actorii deveni, dar și alături de bine-cunoscuții: Stela Popescu, Alexandru Arșinel, Mitică Popescu, Ion Dichiseanu, Ion Caramitru, Horia Șerbănescu, Puiu Călinescu ş.a.
I.V.: – Știu că pe lângă teatru iubiți și poezia.Vorbiți puțin, vă rog, despre poeziile scrise și publicate de dumneavoastră.
I.H.: – Iubesc poezia, am scris câteva, dar am cochetat mai mult cu proza. Dintre cărțile lansate menționez:
„Teatrul devean la moment aniversar”– prefațată de prof. univ. dr. Valeriu Râpeanu – critic și istoric literar.
„A fi sau a nu fi… actor” – coautoare Mara Hașa.
„Iubire fără cuvinte”.
„Ham-Ham, Miau-Miau și semnele de circulație”.
,,Teatrul devean – Metamorfoze”
,,Păpușa pierdută”
Am scris eseuri teatrale în „Ardealul Literar”, „Vox Libri”, „Noua Provincia Corvinia”, „Destine literare”, „Piedestal”, „Cervantes” și alte reviste de cultură;
Sunt autoare a capitolului: Societatea pentru fond de teatru român și Viața teatrală din „Monografia Județului Hunedoara”;
Coautoare capitolul: Cinema. Teatru în ,,Personalități hunedorene”;
Am fost redactor la ziarul ,,Vatra Românească”.
I.V.: – Cu ce vă ”umpleți” timpul de când sunteți pensionară?
I.H.: – Am ținut cursuri de actorie, călătoresc, scriu, citesc, gătesc, recit, cânt, dansez, pictez, fac diverse terapii fiindcă frigul și curentul din turnee își spun cuvântul, am activități diferite. Anul trecut am lansat cartea Păpușa pierdută care a primit Premiul pentru creație literară pe anul 2024 al Editurii Cervantes. Apoi, sunt invitată la diferite evenimente, simpozioane, conferințe, emisiuni tv, unde susțin recital de poezie sau monolog. Sunt un om activ și aștept noi provocări. Vă mulțumesc!