ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 16 Iul. 2018
Autor: Cosmina Marcela OLTEAN, redactor șef adj. Rev. Luceafărul
Publicat: 17 Iul. 2018
Editor: Ion ISTRATE
©Cosmina Marcela Oltean, ©Rev. Luceafărul

Teatrul Ludicus – singura companie teatrală românească de amatori din județul Harghita (II)

Interviu cu Daniela Buzilă: Teatrul este oglinda lumii

Continuăm incursiunea în culisele Teatrului Ludicus alături de Daniela Buzilă, profesoară de geografie la Liceul Miron Cristea din Subcetate, coordinator artistic al Teatrului Ludicus şi membru al Corului Arhanghelii din Topliţa. Doamna profesoară Daniela Buzilă este o persoană deosebită, care ne oferă sprijin necondiționat, afirma David Bordea.

Cum aţi descoperit pasiunea pentru teatru? Ce înseamnă pentru dvs.?

Daniela Buzilă: Pasiunea mea pentru teatru a luat naştere simplu, pe neaşteptate, începând cu paşi mărunţi încă de pe vremea studenţiei când am avut posibilitatea de a merge efectiv la teatru într-o sală adevărată şi nu doar vizionând spectacole la televizor.

Spectacolele vizionate atunci au avut un caracter puternic, însemnând îndeajuns de mult încat să mă ambitioneze să ajung şi eu un om de-al teatrului, dacă pot spune aşa, prin spectacolele pregatite cu elevii pentru diverse ocazii. Încet am învăţat multe lucruri alături de elevii mei, devenind din ce în ce mai interesată de lumea teatrului.

Cum aţi defini acestă artă în câteva cuvinte?

Teatrul este oglinda lumii. Teatrul înseamnă pentru mine poveste, surpriză, este oglinda în care ne regăsim de multe ori. Teatrul îţi dă posibilitatea de a trăi, prin intermediul personajelor, poveşti de viaţă minunate.

În cadrul trupei de teatru sunteţi responsabilă de regia artistică şi de scenografie. Cum vi se pare acestă muncă?

Sunt îndrumător, fără calităţi ori pregatirea necesară unui regizor, dar cred că sunt asemeni povestitorului care folosind propriile mijloce, le redă celorlalţi povestea sa prin crearea de situaţii interpretate de micii actori, prin utilizarea spaţiului scenic, prin muzică, lumini şi prin toate elementele pe care le are la îndemână.

Există un regizor sau scenograf care vă inspiră în munca dvs.?

Nu. Fac aşa cum simt şi întotdeauna mă sfătuiesc cu elevii mei. Suntem o echipă în tot. Părerea lor este foarte importantă.

Ce vă doriţi pentru viitorul trupei?

Spectacole din ce în ce mai complexe, părticipări la festivaluri de teatru pentru liceeni, spectacole jucate pe cât mai multe scene.

Cum este atmosfera în cadrul grupului?

Atmosfera este relaxantă, râdem, glumim, dansăm, cântăm, lecturăm, ne jucăm şi interpretăm roluri şi prin toate astea încercăm să ne transpunem personajului, să ne descătuşăm şi să ne cunoaştem pe noi înşine. Pasiunea pentru teatru dictează un alt mod de viaţă.

O amintire plăcută alături de trupa de teatru:

Aprecierile din partea unor oameni avizaţi,  emoţiile de dinaintea fiecărei piese, un ultim retuş făcut din mers în timpul spectacolului, un obiect de recuzită uitat sau plasat în alt loc decât cel stabilit, o replică spusă altfel sau de altcineva, dar în context …toate sunt amintiri..

Dvs. activaţi şi pe latura muzicală, alături de Corul Arhanghelii. Vorbiţi-mi puţin despre asta.

Este un cor alcătuit din oameni minunaţi, care au diferite profesii, fără studii muzicale, însă toţi avem în comun un singur lucru: dragostea pentru muzică.