Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025
ROXANA OLȘANSCHI: ”Părinții sunt cei care trebuie să obișnuiască pe micii copii să meargă la teatru, fiindu-le exemple în acest sens”
- IOAN VASIU: – Când și în ce împrejurări ați debutat, ca actriță ?
ROXANA OLȘANSCHI: – Am debutat ca actriță și solistă vocală în anul 1994, ca urmare a examenului susținut la Teatrul de Revistă Deva în septembrie 1993. Dragostea mea pentru muzică și teatru m-a determinat să fac acest pas , imediat după terminarea liceului. Facultatea de Artă Teatrală (Târgu Mureș) am făcut-o când deja eram angajată de câțiva ani la teatrul devean, la îndemnul unui regizor cu care am lucrat. În anii 90 era important talentul și munca depusă și contau mai puțin diplomele. Facultatea a întărit convingerea mea, aceea că munca efectivă într-un colectiv profesionist contează mai mult decât orice informație teoretică. Însă faptul că am terminat facultatea și ulterior am absolvit și un master în domeniul cultural mi-au îmbogățit cunoștințele și am avut astfel ocazia să profesez și ca PR (al Teatrului de Artă Deva), comunicarea fiind unul dintre punctele mele forte.- I.V.: – De ce ați ales teatrul, ca profesie ?
- R.O.: Am visat de mică să fiu actriță și cântăreață și întreaga copilărie și adolescență mi-am dedicat-o studiului acestui domeniu! Am terminat Scoala de Muzică din Deva, instituție unde am studiat vioara timp de 8 ani și pianul timp de 4 ani. În vacanțele petrecute în București nu am ratat nici o piesă de teatru, operă sau operetă disponibile la vremea aceea. La teatrul din Deva am văzut în copilărie multe piese pentru copii și țin minte și acum admirația pe care mi-au produs-o cei/cele care aveau să îmi devină ulterior colegi. Această meserie te alege, chiar dacă uneori ai senzația că tu faci alegerea, și pot spune că am fost și sunt una dintre norocoasele alese de Thalia, pentru că îmi trăiesc visul de 31 de ani și sper să o mai fac multă vreme de acum înainte!
- Șansa de a lucra într-un teatru nu o are oricine și eu cred că am fost omul potrivit la locul potrivit, în momentul potrivit.
- I.V.: – Amintiți vă rog instituțiile teatrale în care ați activat de-a lungul anilor.
- R.O.: – Mi-am dedicat întreaga carieră Teatrului devean și țin să insist pe această afirmație. A fost o ALEGERE, aceea de a rămâne „acasă„ nu o necesitate sau o neputință de a profesa în alte instituții de gen. Am dorit mereu să devin un om al locului, un exemplu pentru cei care cred că doar în capitală poți să faci această meserie, sau doar acolo „contezi„.
- În perioada 2016-2019, am fost și actriță a Teatrului de Vest Reșița, nerenunțând la teatrul devean (care în aceea perioadă avea statutul de teatru de proiect).
- I.V.: – Alături de care importanți actori ați urcat pe scene ?
- R.O.: – Cei mai importanți actori alături de care am jucat sunt toți cei cu care am împărțit scândura! În primul rând toți colegii mei din Teatrul devean (care m-au primit cu brațele deschise și mi-au fost a doua familie), colegii de la Teatrul de Vest Reșița și colaboratorii altor teatre cu care am avut șansa să joc. Fiecare oportunitate de a juca a contat mult mai mult decât numele celui cu care am jucat. Dacă aș spune un singur nume aș face o nedreptate sutelor de artiști pe care nu i-aș numi. Așa că prefer să spun că absolut toți au fost, sunt și vor fi importanți pentru singurul judecător al artistului, publicul!
- I.V.: – Se bucură teatrul astăzi de aprecierea tinerilor ?
- R.O.: – Da, dar depinde foarte mult de educația tinerilor. Cei care nu iubesc școala , nu iubesc nici teatrul. Cei care sunt prietenii cărților vin și la teatru. Părinții sunt cei care trebuie să obișnuiască pe micii copii să meargă la teatru, fiindu-le exemple în acest sens. La rândul ei, școala este cea care poate menține activ contactul dintre elevi și teatre. Noi, cei care lucrăm în teatre, suntem datori să ne aplecăm spre cei tineri, oferindu-le posibilitatea de a deveni parte integrantă a magiei numită teatru, prin cursuri de teatru, participări la orele de dirigenție, voluntariat,etc.
- I.V.: – Ce alte pasiuni mai aveți ?
- R.O.: – Muzica este cea mai mare pasiune a vieții mele! Cânt vocal, am studiat percuția (anul trecut) vioara și pianul. Am fost instructor de canto timp de 8 ani, în cadrul Școlii Populare de Arte Deva, și nu exclud posibilitatea ca în viitor să mă întorc spre această activitate deoarece lucrul cu copiii este cea mai bună modalitate de a avea mereu sufletul tânăr.
- Sunt mai mult decât pasionată de pescuit și îmi place să citesc (literatură fantastică, capă și spadă,etc).
- De curând am devenit membră a unei trupe de jazz, formată din oameni ai locului (profesori de muzică și artiști locali). Trupa se numește CONSENS și sper ca în viitorul apropiat să devină un nume de referință în peisajul muzical românesc. De ce acum? De ce nu?! Niciodată nu e tărziu pentru a-ți împlini visele!
- Închei mulțumindu-vă că mi-ați dat ocazia să vorbesc despre cea mai frumoasă meserie din lume!.Aceea de artist.
- Interviu de Ioan Vasiu/ UZPR
Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania