Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Jan TRISTEA: visuri legice

    Jan TRISTEA

     

     

    visuri legice

     

    mă credeam voinicul zăpezilor
    în iarna aspră cu echimoze
    din soare coborâte
    și
    păstrând măsura orgoliului din vis
    ca rege al zăpezilor m-am numit
    și
    mi-am zidit statuie
    din lespezi reci de apă încleștată
    semeață postură

    pe capul corpului încremenit
    cu inima de gheață
    în semn
    că și nepăsarea emană căldură
    o coroană din raze de soare
    mi-am pus
    și
    am plâns
    cu lacrimi sub speranța
    din soare coborâtă
    de intrusa primăvară
    și
    mi-am pierdut fălnicia sloiului
    pulverizând izvoare
    îndemnuri de viață celestă
    iar
    din trăiri de vis iernatic
    flori de primăvară am întâlnit

    am crezut atunci
    că darul ceresc nu se refuză
    și regele florilor m-am numit
    și
    mi-am țesut o statuie
    o impunătoare florentină
    cu egalabile ponderi
    simțire – estetic – muzică
    iar
    pe cap o podoabă i-am pus
    din flori și ramuri tinere de stejar
    înmănuncheate cu frunze de arțar
    un frunzar crud de verde
    o levură a dospirii plămăditurii văratice
    flori
    frunziș
    tinere ramuri
    și fructe oprite

    mă stăpânea vara cu motoarele turate
    la maxim
    în gheena încinsă
    am îndrăznit să cred că-s neînvins
    și pot să răscolesc jăraticul din vis
    și
    cum vara un rege n-avut
    mi-am zis să fiu cel de început
    chip alegoric în volum
    din frunzișul bogat și ramuri
    pline cu rodul în pârgă
    dar
    am fost trădat

    în pactul toamnei cu iarna
    policolorul se destramă
    în legica ordinii
    o țesătură de vise
    ofilește dorul pudic
    din păcatul de început
    și
    cum toamna un rege n-avut
    nici statuie
    am cutezat
    să mă răstignesc pe un stejar
    priponit în ruginite cuie
    de toamna doamnă
    din porunca
    doamnei iarnă

    acolo, sus, din răstignirea stejărească a toamnei,
    ca rege al zăpezilor, și al florilor, și al verii ca rege de început
    voi adora frăgezimea primăverii și  apele pline de nuferi
    aplecându-mă în taine spre un un nufăr, doar numai unul,
    să-l sărut

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5