Înainte de a fi un personaj cu funcție socială precisă, copilul are disponibilitate pentru joc, existența sa este esențialmente jocul și joaca. Astfel, vor fi propuse câteva jocuri ce pot fi integrate în orele de limba română și nu numai.

Anagrama

Cereți copiilor să amestece literele LĂIĂOERCT, astfel încât să rezulte un cuvânt care să le conțină pe toate, se va forma, prin urmare, cuvântul CĂLĂTORIE. Înscrieți-l pe tablă spunându-le că aceasta este tema orei de astăzi. Ora de joc poate să înceapă așa, exploatând resursele creative ale anagramei. Prin amestecarea literelor dintr-un cuvânt, în cazul anagramei, se obțin cuvinte noi cu același număr de litere. Se pot, la fel de bine, amesteca, literele dintr-o propoziție sau frază pentru a forma propoziții și fraze noi.

Anagrama dezvăluie ascunzând; Puneți-i pe copii să ascundă îndărătul anagramelor numele lor, puneți-i apoi să descifreze așa-numitele cărți de vizită, a căror soluție indică numele și profesia cuiva, sau cereți-le să rezolve coperte literare care ascund în interiorul unor nume și titluri anodine, titluri de cărți celebre, scrise de autori cunoscuți. Cu timpul unii dintre ei se vor simți tentați ei înșiși să practice astfel de specii rebusistice.

Calamburul

Calamburul este un joc de cuvinte care mizează pe echivoc, pe asemănarea formală a unor cuvinte deosebite ca sens. Prin urmare, sursele lor sunt polisemia și omonimia. Prin accentul pus pe combinarea inteligentă și subtilă a cuvintelor, calamburul este un excelent mod de educare a simțului limbii, de îmbogățire și diversificare a limbajului. Calamburul este un joc străvechi, însă se pare că termenul a fost inventat de către Diderot, abia în secolul al XVIII-lea. Se știe că unii filosofi greci obișnuiau să-și transmită discipolilor doctrinele prin scurte parabole cu cheie. Romanii au cultivat și ei jocurile de cuvinte care, în Evul Mediu, erau menținute la mare cinste. După Revoluția franceză, calamburul a trecut în literatura orală, păstrându-se sub formă anecdotică. Numeroși scriitori din toate timpurile s-au dovedit maeștri în mânuirea acestui tip de joc de cuvinte.

Exemplu:

Îți voi da de știre
cum că la oștire
voi porni ca val
cântând din caval

Trebuie să treci prin soare
ca să câștigi o prinsoare,
zicea în sinea lui omul
care dă din cap ca pomul.

Acrostihul

Este o scurtă compunere în versuri, astfel construită încât literele inițiale ale versurilor, citite vertical să dea un cuvânt, o deviză, un nume etc.

Cea mai celebră colecție de acrostihuri datează din secolul al IX-lea și este alcătuită în limba latină de un oarecare Raban Maur. Mari scriitori ai lumii au compus acrostihuri mai mult sau mai puțin accidental, cu scopul de a ascunde numele lor, ale muzelor inspiratoare ori ale anumitor personalități venerate sau detestate.

De pildă, de la cuvântul vara se poate ajunge la enunțuri de tipul:

Vuiește cald vântul peste dealuri mănoase,
Aud încet codrul cântând,
Ropotele ploii răcoroase,
Atinge pământul arzând.

Combinările

Un cuvânt aruncat în minte la întâmplare cade și provoacă aceleași efecte precum piatra aruncată într-un lac, adică provoacă reacții. De exemplu, în cazul cuvântului dimineață, se poate sugera elevilor să emită cuvinte care rimează cu -ață și să creeze versuri cu ajutorul lor.

O dimineață cam semeață
plutea pe dealul cu verdeață,
și se-oglindea într-o fâneață
plină de melcii cu albeață.

Bibliografie
Petean, Mircea & Petean, Ana (2010). Ocolul lumii în 50 de jocuri creative. Cluj-Napoca: Editura Limes.