Autor: Constantin Niţu, prof. unv. dr. General în rezervă

Jocuri de cuvinte – mască
          Geografie lingvistică
          (de la lume adunate și lumii înapoi date)

             Moto: „Politician veros,/ Poartă masca după caz:/ Azi e cu obrazul gros,/ Mâine-i fără de obraz.” („Traseistu politic”, Petru Ioan Gârda)

          Uite că ajunserăm să considerăm masca o condiție fără care nu se poate (sine qua non) cu virusul ăsta corona! Cuvântul îl împrumutarăm din francezul masque, unii zicând că din germanul Maske. Noi știam că e o figură umană sau animalieră, din carton pânzat, plastic sau piele, care acoperă fața sau doar o porțiune a ei și care se poartă pentru a nu fi recunoscut.

          Ba se mai făcea și câte un bal cu măști sau bal mascat. Iar pentru oamenii importanți sau pentru interlopii cu bani se mai face și câte o mască mortuară, adică un mulaj în ghips al feței unei persoane, făcut îndată după deces.  Medicii chirurgi și echipele lor folosesc în mod obișnuit masca de protecție, confecționată din diferite materiale. Și ne trezirăm în anul 2020 că nici așa ceva nu mai facem în țară, luând totul din import, noi care am fost în stare să facem surse de lasere, diamante artificiale, turbine pentru hidrocentale, mașini grele, elice de vapoare, apă grea și câte și mai câte! Ce am fost și ce am ajuns. Dar suntem în UE, groapa de gunoi a unora, furnizor de bușteni neprelucrați, de gaze și petrol, de alte materii prime. Vă amintiți de coloniile din Africa?

          Dar să revenim la oile (măștile) noastre. Așadar, moștenirăm mască din francezul masque, „mască”, moștenit din italianul maschera, „mască; suprafață, ficțiune”, din latinul medieval masca, zice-se de origine incertă. O primă ipoteză e că ar proveni din cuvintele germane ale francilor maska, maskra, „mască, plasă” (comparați cu: vechile englezești mæscre „plasă; decolorare, la fața locului”, masc, „rețea, plasă rețea”; vechiul german māsca, „plasă, cravate”, din proto-germanicul maskwǭ, „plasă, mască”, din proto-indo-europeanul *mezgʷ-, „a tricota, a răsuci”, din practica de a purta o pânză pe față pentru a te feri de praf, purtată și atunci de medici.

          O altă ipoteză este că ar proveni din vechiul cuvânt francez mascurer, „a înnegri (fața)”. Comparați cu  occitanul mascarar, catalanul mascarar, valonul maxhurer, din stemul maska, mask-, „negru”, crezut a fi de origine pre-indo-europeană, dând naștere unor cuvinte care înseamnă „vrăjitor” (comparați cu vechiul occitan masco, „vrăjitor”, occitanul masca, „vrăjitor”, francezul masque, „patron de bordel, vrăjitoare”).

          A treia ipoteză e că ar proveni din arabicul masḵara – مَسْخَرَة‎, „bufon, prost, plăcut, orice lucru sau fapt ridicol”, din saḵira – سَخِرَ‎, „a ridiculiza, a râde de”. Na, că e și a patra ipoteză, fiind derivat din forma cu -r-: italianul maschera, spaniolul și portughezul máscara, olandezul masker, englezul masquerade; derivat din forma fără -r-:  – germanul maske și suedezul mask. De „mascara”ua asta domnițele știu lecția bine, că m-au convins cu pozele din Instagram. Că după o oră de machiaj domnișoara te întreabă: „- Sunt naturală?” Dar noi rămânem la masca mască!

          În alte limbi nu mai insistă cum i se spune măștii, asta din economie de spaţiu.

           Moto: „Mi-e faţa împietrită ca o mască,/ Şi-n ochi lumina-i gata să se stângă,/ Chiar diamantului – ca să sclipească -/ Îi trebuie o rază… s-o răsfrângă.” („Mi-e faţa împietrită ca o mască”, de Otilia Cazimir)

          Există destule expresii în limba română cu masca asta. „A-i cădea sau a i se lua cuiva masca” înseamnă a se dezvălui minciuna, înșelătoria cuiva, de exemplu a lui Ponta sau a lui Cîțu, hai și a lui Orban sau a internatului în salon individual la chirurgie Flutur de pe la Suceava, „A lăsa pe cineva mască” înseamnă a înșela pe cineva, cam ca Traian cu rolul de informator, când a tăiat salariile cu 25%, când a desființat spitale sau când a „reorganizat” posturile de poliție.

          Mască i se mai zice unuia cu chip prefăcut, cu o atitudine simulată menită să ascundă sentimentele sau intențiile adevărate, să inducă în eroare, cam ca îndemnul „- Mircea, fă-te că lucrezi!” și Mircea chiar s-a făcut că e președintele Uniunii Scriitorilor, s-a făcut că e moșier de Bărăgan și proprietar de restaurante.

          Și mai există și mască de gaze,  care se așează pe cap și pe față, folosită ca mijloc de protecție împotriva efectelor gazelor toxice de luptă și a substanțelor radioactive.cu care toți militarii sunt obișnuiți, cu antrenamente cu intensitate mare, dar nu și militarii de operetă de tip Mihai, ajuns sublocotenent la 16 ani și mareșal la 21 de ani sau colonelul Duda, despre care noi am tot scris (vezi „Călătorii geodezice militare – militari de operetă”, pentru care, pentru un eventual articol scris într-o publicaţie v. http://lenusa.ning.com/profiles/blogs/c-l-torii-geodezice-militare-militari-de-operet).

          Și mai există o mască pentru scrimer sau pentru stupar, adică o împletitură făcută din fire de metal, folosită ca apărătoare a feței la scrimă, la albinărit etc. Masca mediculuui este o bucată de pânză specială folosită în chirurgie pentru izolarea feței personalului medical care operează.

          Unora cu o expresie neobișnuită a feței (provocată de o emoție, de un sentiment puternic etc.) li se zice că deja au mască, așa că nu trebuie să-și mai pună alta. Tare aș vrea să-i văd acum fața lui Mucușor Dan, candidatul ăla la funcția de primar al capitalei. Pe unde o fi? În ce firidă s-o fi ascuns? Orban știe de el? Cred că nu e în stare nici să-și sape un adăpost individual pentru mascare împotriva inamicului probabil,

          Actorii sunt obișnuiți cu măști diverse, deoarece prin roluri diferite și prin machiajul adecvat își schimbă mereu fața. Ba în București există și teatrul „Masca”, creat la 24 mai, 1990, teatru de gest, pantomimă și expresie corporală, singura instituție teatrală cu acest profil din România. Din cei care au început atunci, doar Mihai Mălaimare, actriţa Anamaria Pîslaru, actorul Sorin Dinculescu și regizoarea Anca Florea mai fac parte în prezent din trupă. Dintre piesele jucate amintim „Clovnii”, „Medievale” ș.a,  Noi vă invităm să vedeți un spectacol de statui vivante (https://www.youtube.com/watch?v=Xu3KXoD4CiQ ) sau piesa lui Caragiale „D-ale carnavalului” (https://www.youtube.com/watch?v=FpZjq8Y0_NM ). Mihai Cucereavii are un madrigal închinat maestrului Glebus Sainciuc, intitulat „Fără mască” (Te ştiu un artist nemascat/ Şi nici prieteni n-ai trădat:/ Le-ai meşterit câte o mască –O lume-ntreagă să-i cunoască!).

            O poezie interesantă despre „masca” unui actor este intitulată „Actorul” a lui Adrian Păunescu
https://www.youtube.com/watch?v=GDO2u4eIzxE ), aici în interpretarea lui Vasile Șeicaru („O, biet actor,/ O, biet artist,/ Rolurile mor,/ Viața e un teatru trist!”). Iar dacă viața e un teatru trist, toți purtăm câte o mască… Oricât l-ar înjura unii, nu-l putem uita pe Adrian Păunescu, cel care ne transforma în „cultură tranzitică”
(https://www.youtube.com/watch?v=dO6t_h5uT2k ), la care am fost și eu când întâlnirile erau în București, inclusiv cu mama soacră Silvia din Arad. Îi apropia pe tineri de poezie și de ideea de naționalism.

          Și despre acest naționalism ne-a amintit în zilele noastre președintele Trump. Într-o cuvântare cu ocazia măsurilor contra virusului Corona. Și n-o să aud niciodată aceste cuvinte din gura președintelui nostru care i-a pasat rapid yankeului două miliarde de dolari pentru rachetele Patriot ce „nor veni” cândva.

          Că cele mai multe arme și armamente sunt vândute de SUA și de Rusia! Iar televiziunea română tot îi dă cu propaganda că Ceaușescu era traficant de arme.  Atunci Trump și Putin ce sunt? Industria noastră de apărare mai există? Ne mai fabricăm praful de pușcă acasă? Mai facem cartușe, proiectile, alte componente? Iar dacă Ceaușescu era traficant, comandantul de vapor ajuns președinte, care le transporta în secret în compartimente speciale ale petrolierului, ce era? Democrat? Anticomunist? Măști, taică, măști!

          Epigramiștii noștri nu uită măștile. Gheorghe Gurău dădea în 2007 o definiţie la modă fardului (Minunată-i pasta aia/ Să nu fie de deochi/ Că-ţi maschează vânătaia/ de la ochi!). Nicolae Precupeţu definea masca în 2007 în „Pledoarie pentru epigramă” (Poate ţine loc de faţă,/ Unora, când este cazul,/ Însă niciodată-n viaţă/ Nu va-nlocui… obrazul!).

          În pledoaria sa pentru epigramă, Ion Berghia  nu ne dezvăluie numele unui actor pe care îl cunoaște prea bine, dar căruia îi cunoaște mai bine mondena consoartă (Tu, pasionat de scenă,/ Măşti îmbraci, mai noi, mai bune,/ Ea, ţâfnoasă şi mondenă,/ Tot aceleaşi coarne-ţi pune). Tot anonimi rămân în 2011 și eroii purtători de măști ai  lui Dumitru Râpanu (Sub anonimatul măştii/ Se ascund, adesea, laşii/ Şi vorbesc în tonul găştii/ Care le ghidează paşii!).

              Mască asortată; nu la așa ceva se referea  Constantin Enescu prin 2011, când vorbea de înfrumuseţare, că nu venise corona (Când o vezi cu mască,/ Rămâi „gură cască”,/Dar când o dă jos…/ Mască-i şi pe „dos”…

          Privind tipa de mai sus, mă tot întreb dacă nu cumva e ploieșteancă și vecina lui Valentin Ursu, de care ne amintea pe facebook pe 6 aprilie 2020 că face sport în izolare (Face sport vecina mea/ Şi e suplă ca albina,/ Fac şi eu aşijderea,/ Prea m-am rotunjit ca China). Pe lâgă mască, există și verbul a masca, pe care ni-l amintea Nicolae Gonţ-Topor într-o gramatică la vârsta a treia, în care se ferea de declinare, conform mărturiei din  arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi din 2005 (Avea o fustă cât un tiv,/ Ce-abia masca un substantiv…/ La vârsta mea ar fi un chin,/ De-ar zice ea să îl declin).

          Dan Norea amintea și de măști, asortate cu voalurile și hainele, când ne comunica prin 2011 în „Epi… Gramatica, Femeia, chiar și fără haine, e-o prăpastie de taine” că femeia e o eternă poveste, bănuind omul că nu toți am cam aflat (Femeia-i o prăpastie de taine,/ Degeaba-ncerci crearea unor punţi,/ Degeaba-nlături voaluri, măşti şi haine./ … Dar asta nu înseamnă să renunţi.). Parcă noi nu am fi scris despre asta (v. http://lenusa.ning.com/profiles/blogs/femeile).

          În mileniul trecut, prin 1999, Gheorghe Steriade, în „Trei decenii de epigramă” ne spunea de masca unora care s-au dezobișnuit a munci, de parcă ar fi știut despre grupurile din Țăndărei care s-au cam întors acasă în 2020, deoarece occidentalii cam stau prin case și nu umblă pe străzi (În ochii lumii vrând să pară/ Că nu-i decât un pierde-vară,/ Se dovedeşte, în răstimpuri,/ Un pierde-patru anotimpuri!).

          Precis că nu auzise încă de useriști Corneliu Sofronie, unii fiii și nepoții comuniștilor și securiștilor de dinainte de 1989, când prin cântecul „Uteciştii de azi, comuniştii de mâine” se referea doar la liberalii lui Orban și democrați, cred că ai lui Roman și Băsescu (Ce cântec profet/ Precis şi discret/ Comunişti… dar mascaţi/ (Liberali… democraţi….)! Să fi fost D.A., „(ne)Dreptate și (ne)Adevăr”, după model ucrainean?

          Și ca să vedeți că problema măștii e veche, iată cum scrie Paul Verlaine (în „Din epigramiştii lumii”, 2000), o însemnare pe un exemplar din „Florile răului” de Baudelaire, prima ediţie (Aceste versuri stranii cad/ Aci, pe strune ca o mască…/ Par scrise de-alt marchiz de Sade/ Ce ştie limba… îngerească).

          Văd că două ziariste curajoase au dat masca jos când drscriu situația de acum. Una e Sorina Matei, care  lansează un atac violent la adresa statelor occidentale care au susținut statul de drept în România în timpul regimului Dragnea susținând că acum refuză să ne ajute. „Chiaburii au treabă să se salveze, este bătălie mare între ei. Tu argat prost și incompetent poți să și dispari”, scrie Matei referindu-se la România (vezi http://frip.ro/sorina-matei-injura-germania-suedia-uk-frantachiaburii-au-treaba-sa-se-salveze-este-batalie-mare-intre-ei-tu-argat-prost-si-incompetent-poti-sa-si-dispari/?fbclid=IwAR2z-J1auas5nuUNsGZ51rwReqErOO3sgwl8HAzYIlMCYf-2DkR78blAsvA  ).

          Floriana Jucan dă și ea masca jos când îi scrie o scrisoare deschisă președintelui care în geacă militară a vizitat spitalul militar de campanie Rol2 instalat de armata română în curtea clinicii Ana Aslan. În sfârșit, probabil că a aflat și președintele că geniștii și medicii militari fac și altceva decât să coasă nasturi la cămașă (vezi https://ro.sputnik.md/politics/20200401/29726415/Floriana-Jucan-mesaj-excepional-pentru-Iohannis-Nimeni-NU-l-a-desfiinat-in-asa-hal-.html ).

          Și nu se știe cât vom mai purta mască în acest an. Asta deoarece, cum ne informa Grig Dobreanu pe facebook la 5 aprilie, la 10:43, a primit o statistică… cu coincidențe tulburătoare…, concluzionând că dacă e așa, nu mai avem mult! Dar chiar pe 6 aprilie președintele a anunțat că se prelungește carantina cu o lună. Dar eu redau cele scrise de domnul Grig Dobreanu:

          „CARANTINA MONDIALĂ

-Potopul a durat 40 de zile … • Exodul a durat 40 de ani … • 40 de zile de post în deșert, unde Iisus a fost ispitit … • 40 de zile au durat aparițiile lui Iisus după crucificarea și învierea sa … • 40 de zile se pare că izolarea numită „carantină” la care suntem supuși va dura.

          Numărul 40 specific în Biblie atrage multă atenție, chiar și până astăzi, 40 de zile sunt cele pe care le recomandați femeii să se odihnească după naștere. 40 sunt săptămânile de gestație. Un grup de teologi consideră că numărul 40 reprezintă „schimbarea”, este momentul pregătirii unei persoane sau a unui popor pentru a da o schimbare fundamentală, ceva se va întâmpla după aceste 40 de zile.

          Râurile se curăță, vegetația crește, aerul este curat din cauza unei poluări mai mici, seara cerul înstelat este vizibil și acolo unde a fost acoperit de pături de poluare, mai puține furturi, mai puține crime, pământul este în repaus pentru prima dată în mulți ani. Aș dori să profit de aceste 40 de zile…..

          Dacă adăugăm că suntem în 2020, care este egal cu 20 + 20 = 40, ceea ce vrea Dumnezeu. Dă Doamne! În Biblie, de fiecare dată când apare numărul 40, există o „schimbare”, deci dacă suntem în carantină „forțată”, să ne bucurăm de ea cu familia, va fi de mare binecuvântare și vom vedea schimbările pe care Dumnezeu le va face în viața noastră.

          Acum îmi explic eu de ce citea Viorica Dăncilă 2020 ca „douăzeci-douăzeci”! Ce intuiție avea femeia!

          Cu mască sau fără mască, să fiți iubiți!

http://webdidacticanova.blogspot.ro/