Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.10 (142), Octombrie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

---

Jocuri de cuvinte – metrou
Geografie lingvistică-din septembrie 2020 linie noua de metrou in cartierul Drumul Taberei, Bucuresti

Primit pentru publicare: 01 Oct. 2020
Autor: Constantin NIȚU, prof. univ. dr., General în rezervă al Armatei Române
Publicat: 02 Oct.  2020
©Constantin Nițu, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

---

 

Jocuri de cuvinte – metrou
Geografie lingvistică-din septembrie 2020 linie noua de metrou in cartierul Drumul Taberei, Bucuresti

 

          Moto: „Cam zăpăcit colegul nou/ Crezând că-n Cluj avem metrou,/ A nimerit tot la subsol,/ În crama de la `Metropol`…” („Bahic”, de Traian Marcu din „Antologia epigramiştilor români”, 2007)

           Fără voia grupului de coloși intelectuali văreni care exclud de la lingvistică, trec astăzi de la lup la metrou, asta deoarece, în sfârșit, după hăt un deceniu, se inaugură de libertinii conduși de președintele meu de bloc linia de metrou Drumul Taberei – Dâmbovița, chiar în ziua deschiderii pentru public! Ceaușescu a inaugurat prima linie după o lună de la darea în folosința publicului călător! Că până la universitate și până în Iancului mai e mult!

Trenuri noi la Metrorex, de la  compania spaniolă Construcciones y Auxiliar de Ferrocarriles (CAF), 16 trenuri, 97 milioane euro

         Metroul este acea cale ferată urbană subterană, în Londra, în Hamburg și în alte părți și terestră sau aeriană, pentu transportul în comun al persoanelor cu ajutorul unor trenuri rapide. MDA2 (2010) îi precizează etimologia: „E: fr. métro”. Așadar, l-am moștenit din francezul métro, prescurtare a lui métropolitain, „metropolitan”, el însuși denumire scurtată a lui „service de chemin de fer métropolitain” (serviciu de cale ferată mitropolitană), moștenit din latinul metropolitanus (relativ la un oraș important, o metropolă).

          Și ca să nu rămânem în aer, Metropolitanus provine din latinul metropolita, „metropolă”,  cu sufixul -anus, metropolita poposind la Roma din grecescul antic mêtropolitês – μητροπολίτης, „locuitor al unei metropole”. Ultimul „se trage” din grecescul antic mḗtēr – μήτηρ, „mamă”, + pólis – πόλις, „oraș (mare)”. Și nu vă mai rețin decât cu observația că și englezii „s-au împrumutat” de la francezi, denumind „Metropolitan Railway”, prima parte a metroului londonez (London Underground), construită în 1863! Matematicienii și inginerii să nu considere (!) ca factorial…

          Și metroul ăsta a evadat în multe limbi, dar nu ne oprim la ele, stití dvs de ce, economie de spatíu.

           Metroul în lume și în (c)arte

           Moto: „Căutând năuc metroul/ Străbătea sectorul şase;/ Şi aşa se enervase,/ Că-i scăzuse… libidoul.” („Provincialul îndrăgostit” de Aura Georgescu)

          Și cum la noi metroul a apărut la sfârșitul secolului al XX-lea și acum, redeveniți capitaliști cu capitalul altora, că pe al nostru ni l-am distrus,  ne chinuim cu noi linii, e bine să știm ceva despre ce au făcut alții. Istoria primului metrou, cel londonez, cu care am avut onoarea să circul, a început hăt în secolul al XIX-lea prin construirea Metropolitan Railway, care s-a deschis în 1863 folosind vagoane de lemn iluminate cu gaz, trase de locomotive cu aburi, finalizându-se apoi și linia London Circle în 1884.

          De modernizările ulterioare nu vorbim, de situația la sfârșitul secolului al XX-lea am scris și eu (vezi „Călătorii geodezice, Bournemouth, 1991”). Scriam: „Liniile metroului londonez (cunoscut şi ca „tube”) măsurau atunci 391 km, din care 171 km sub pământ. Linia pe care am mers prima dată avea la început o mare porţiune la suprafaţă. Pe toate liniile existau 267 de staţii. În perioada de vârf circulau 470 de trenuri. Şi atunci erau în construcţie câteva linii şi staţii în părţile de est şi de sud-est ale oraşului. La noi s-o mai construi ceva? Că de tromboane sunt sătul! Linia Drumul Taberei – centru încă nu e gata!”

 

Abonament de călătorie la metroul din Hamburg, 1978

           Mă bucur că am folosit liniile  de metrou din Praga, Berlin, Hamburg (vezi „Călătorii geodezice, Germania”), Viena, Budapesta, Bruxelles, Barcelona, Stockholm (operă de artă, pe care l-am și descris, vezi „Călătorii geodezice, Suedia, 1997, Metroul  (VIII)”), Beijing (cu peste 20 de linii, vezi „cât de punctual este”), Șanhai (care acum transportă peste 10 milioane de pasageri pe zi), Phenian (început în 1965, stațiile fiind deschise între 1969 și 1972, vezi începând de la „Călătorii geodezice – Coreea de Nord, 1989 (I)”) ș.a.

        Acum putem să trecem la metroul din București.  A fost inaugurat de Nicolae Ceaușescu pe 19 decembrie 1979, deși darea în exploatare a magistralei 1 și începutul circulației între stațiile Semănătoarea și Timpuri Noi avusese loc cu o lună înainte. Sistemul este complet electrificat. În anul 2020, rețeaua de transport a metroului bucureștean are 76,12 km de cale dublă, existând cinci magistrale cu 62 de stații, iar distanța medie între două stații este de 1,5 km.

          Construcția primei linii de metrou a început în 1975. Direcția Topografică Militară a realizat primele măsurători geodezice, centrul de cercetări unde activam realizând pachetul de programe de prelucrare a datelor geodezice și topografice, predându-le apoi executanților civili.

Nicolae Ceaușescu participă la inaugurarea tronsonului Timpuri Noi-Republica, după o lună de la darea în exploatare

                 La 30 de ani de la inaugurarea metroului bucurestean s-a realizat și un film documentar (https://www.youtube.com/watch?v=EjQf1fotGKk). Dar întârzierea trebuie comparată cu alte realizări și evenimente din lume, așa că după prezentarea hărții metroului bucureștean, trecem la…..

          Recorduri

          Moto: „Românul consideră întârzierea ca pe un semn de nobleţe; de aceea o primeşte cu resemnare şi de la alţii.” (din romanul „Gorila” de Liviu Rebreanu, 1938)

          Iată că în septembrie 2020 avem linie nouă de metrou în cartierul Drumul Taberei din București, unde locuim. Linia M5 va deservi locuitorii cartierelor Drumul Taberei și Piața Iancului. Aceasta are deja ca stații finale Râul Doamnei și Valea Ialomiței, în cartierul Drumul Taberei și peste decenii va fi și stația Pantelimon, în cartierul Pantelimon.

          Va fi realizată în 3 etape și nu 2, cât era prevăzut inițial: tronsonul Râul Doamnei – Eroilor 2 în prima etapă de execuție, Eroilor 2 – Piața Iancului, în etapa a doua și Piața Iancului-Pantelimon în etapa a treia. Primăria a decis ca proiectul să nu mai lege Drumul Taberei de Pantelimon, ci să se oprească la Piața Iancului!

          Acum vă invităm să vedeți din cabina mecanicului și de pe peroane o călătorie în prima zi de dare în funcțiune (vezi „Prima zi cu metrou în Drumul Taberei M5”). Asta după ce cel mai înalt penelist a inaugurat metroul din Drumul Taberei (vezi „Propaganda”), după ce cu orbanul său preferat a făcut prima călătorie (vezi „IOHANNIS SI ORBAN, LA INAUGURAREA METROULUI M5”). Cu toate că a cam fost huiduit (vezi AICI) sau chiar înjurat cel ce se află în campanie electorală (vezi AICI). Și tot campanie este și inaugurarea a 18 km de autostradă care nu duce nicăieri!

 

Inaugurare fără dare în exploatare     

          Așadar, la 20 septembrie 2020 s-a finalizat prima etapă de execuție. Cât a durat construcția? Vreo 9 ani! Să fie întârzierile specifice numai românilor? Firmele străine care vin doar cu un laptop și câștigă licitațiile pentru mari investiții în România să nu fie vinovate cu nimic?         Apoi realizează totul prin subcontractare cu companii românești sau de aiurea. Lipsesc uneori hărți cu dispunerea rețelelor subterane de orice fel, multe fiind distruse la trecerea de la socialism la capitalismul de cumetrie sau la privatizarea câtorva! De sisteme informatice geografice ale acestor rețele subterane nu mai discutăm…

          Și din presă sau de pe web aflăm ce mari lucrări sau evenimente importante au durat mai puțin. Să începem cu:

          Construcții:

          Podul Poarta de Aur (The Golden Gate Bridge) a fost  inugurat la 27 mai 1937. Cu o lungime totală de 2.737 m și o deschidere de 1.280 m,  leagă San Francisco de Sausalito, peste strâmtoarea Golden Gate ce face legătura între Oceanul Pacific (la vest) și Golful San Francisco (la est). Construcția podului a durat între 5 ianuarie 1933 și 27 mai 1937 (patru ani), costând 35 milioane de dolari!

          Burj Khalifa (în arabă برج خليفة, în română Turnul Khalifa), denumit anterior Burj Dubai (în arabă برج دبي), este un zgârie-nori din Dubai, cea mai înaltă clădire construită vreodată de om, măsurând 828 m înălțime. Construcția a început la 21 septembrie 2004, exteriorul fiind finalizat la 1 octombrie 2009; clădirea a fost inaugurată oficial la data de 4 ianuarie 2010. Costurile totale ale proiectului au fost de 1,4 miliarde de dolari.

           Empire State Building este un zgârie-nori și se află la intersecția dintre Fifth Avenuee și West Street 34. Clădirea a fost cea mai înaltă clădire din lume pentru mai mult de 40 de ani, între anii 1931 și 1972. A fost terminată în 1931 și a rezistat pe primul loc în top până ce a fost construit World Trade Center.

          Tunelul Canalului Mânecii (în engleză Channel Tunnel, „Tunelul Canalului”, în franceză Tunnel sous la Manche, „Tunelul pe sub Canalul Mânecii”),  cu o lungime de 50,450 km, din care 37,9 km sunt sub mare, este un tunel feroviar submarin, care leagă vestul Franței cu sud-estul Angliei, pe sub Canalul Mânecii. Construcția tunelului a costat aproximativ 16 miliarde de euro. De acest tunel am scris și noi.

             În decembrie 1987 are loc primul foraj pe partea engleză, pe faleza Shakespeare Cliff. Galeriile britanică și franceză, cu săpare direcționată de geodezi cu ajutorul măsurătorilor cu laser, s-au întâlnit după doar trei ani, pe 30 octombrie 1990. Diferența între axele centrale ale celor două tunele era de doar 358 mm orizontal și 58 mm vertical. Cele două tunele au fost unite complet, pe 1 decembrie 1990. Tunelul a fost inaugurat oficial de către Elisabeta a II-a și  François Mitterrand în cadrul unei ceremonii în Calais pe 6 mai 1994 (la 7 ani după începerea forajului).

          Complexul de 7 clădiri, World Trade Center (centru mondial de comerț), pe scurt WTC,  a fost construit în șapte ani, între 1966 și 1973, cu un cost de 400 milioane dolari (echivalent cu 2,27 miliarde de dolari în 2018). A fost terminat în 1973 la capătul sudic al cartierului Manhattan, New York. Principalele clădiri, WTC 1 și WTC 2 aveau câte 110 etaje și au fost cele mai mari clădiri din lume între anii 1972 și 1973. Complexul de clădiri a fost distrus în atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001, când două avioane deturnate de teroriști al-Qaeda au intrat direct în turnuri, care s-au prăbușit din cauza incendiilor cauzate de exploziile avioanelor.

          Barajul Vidraru s-a construit între 1960 – 1966, pentru producția de energie electrică, irigații și prevenirea inundațiilor, fiind acum un loc excelent și pentru recreere și turism, dispus de-a lungul Transfăgărășanului, la 40 de kilometri de Curtea de Argeș, între versanții Pleașa și Vidraru.

          Barajul se situa la data finalizării, măsurat la înălțime, pe locul 8 în Europa și pe locul al 20-lea în lume. Mii de oameni au forat galerii subterane lungi de 42 km, s-a escavat un milion de metri cubi de rocă subterană, s-au turnat aproape un milion de metri cubi de beton, iar sacrificiile umane au costat peste optzeci de vieți.

          Transfăgărășanul (DN7C, vezi „Top Gear on Transfagarasan Highway”), construit la inițiativa lui Nicolae Ceaușescu,  începe în comuna Bascov, județul Argeș de lângă Pitești, în direcția orașului Curtea de Argeș și se termină la intersecția cu drumul DN1 între Sibiu și Brașov, în apropierea comunei Cârțișoara, cu o lungime de 151 km, traversând pe axa nord-sud Munții Făgăraș. Porțiunea de la barajul Vidraru până la Cârțișoara traversează un teren montan la altitudini mari și a fost construită în perioada 1970–1974, pe o lungime de aproximativ 91 km. Vom scrie în detaliu despre acest mirific drum, pe care a circulat la volan și consoarta Viorica, la bordul unui autoturism Renault Clio!

 

Viorica și automobilul cu care am parcurs Transfăgărășanul

              Turnul Eiffel (La tour Eiffel) din Paris, de 324 m înălțime, construcție faimoasă pe schelet de oțel fabricat în Transilvania, semn ca atunci aveam industrie iar acum nu, a fost construit doar în trei ani, între anii 1887-1889.  A devenit simbolul Franței și și-a primit cel de-al 200.000.000 vizitator la 28 noiembrie 2002.

           Symphony of the Seas (Simfoniqa mărilor) este cel mai mare vas de croazieră din lume și măsoară 361,011 m lungime (cât trei terenuri de fotbal, cu 30 m mai mult ca orice vas militar), cu un tonaj de 228.081 și 18 punți. Poate primi la bord 5.518 – 6.680 pasageri, având un echipaj de 2.200 oameni. 16 punți sunt pentru pasageri, cu 22 restaurante, 4 piscine și 2.759 cabine. A fost lansat la apă în 2018. Dar în 2020  îl așteaptă falimentul în plină pandemie! Nu a facut bine la noi Basescu de-a vandut si plutele de pe Bistrita!?

          Construcția vasului a început pe 29 octombrie 2015 în Chantiers de l’Atlantique shipyard din Saint-Nazaire, Franța, iar pe 9 iunie 2017 „plutea”, adică era lansat la apă pentru probe! Și noi oscilăm între francezi și olandezi la construcție a patru fregate! Iar ceremonia de primire a avut loc în Miami în noiembrie 2018… Costul total a fost de 1,35 miliarde dolari (2016).

           Și ca să ne mirăm în continuare, construcția liniei de metrou nr. 5 din București a durat mai mult decât au durat unele evenimente renumite de pe planeta Pământ, respectiv: primul război mondial (de la 28 iulie 1914 până pe 11 noiembrie 1918, descris  și de noi, vezi „Călătorii geodezice, Germania, istoria Germaniei (IV-6) Primul război mondial”); al doilea război mondial (din 1939 până în 1945, despre care am scris și noi, vezi „Călătorii geodezice, Germania, istoria Germaniei (IV-7) Nazismul și al doilea război mondial (1933-1945)”); războaiele galice, desfășurate de către Republica Romană prin proconsulul Julius Cezar împotriva mai multor triburi galice, în șapte ani, în perioada 58 î.Hr. – 51 î.Hr., când romanii au invadat și Britannia și actuala Germanie, dar nu au transformat zonele în provincii romane.

          Războaiele galice au culminat cu o luptă decisivă la Alesia în 52 î.Hr., în care victoria completă romană a dus la extinderea republicii romane de-a lungul întregii Galii, netezind calea lui Cezar spre poziția de conducător unic al Republicii Romane.

          Și mai amintim: campania lui Alexandru cel Mare (Μέγας Αλέξανδρος, Megas Alexandros, 356 î.Hr.-323î.Hr.) in Persia; proiectarea primului avion din lume de către frații Wright și zborul cu acesta; toate zborurile din programul Apollo (cu și fără echipaj), inclusiv aselenizarea; proiectarea (fără „studii de fezabilitate”?), construirea, lansarea la apă si scufundarea vaporului Titanic.

          Durata realizării primei porțiuni a liniei de metrou a fost mai mare decât duratele: realizării tuturor filmelor Lord of The Rings; lansarea tuturor albumelor lui The Beatles și despărțirea lor. Și dacă mai vreți comparații, „dați rapid o fugă pe venerabilul web” AICI, de unde m-am inspirat și eu, fără a pretinde că e o lucrare de doctorat sau de masterat, că doar sunteți mai navigatori în domeniu ca Eba și (e)Vanghel(i)e!

          Despre întârzierea asta ne-a informat și Dragoș Pătraru (vezi „Metroul care întârzie cu anii”, Starea Nației). Păcat că s-a contramandat în ultimul moment participarea Lui Nicușor Dan, că era planificat să apară între președinte și prim-ministru, dar între timp  a apărut Dana Budeanu cu dezvăluirea luptei lui Mucușor Dan cu autoritățile în favoarea unui biet ins care își construise o casă în Parcul Copiilor și își stabilise până și domiciliul acolo cu ajutorul poliției (vezi Dana Budeanu – „Dezvăluiri incendiare despre Nicușor Dan” și Dana Budeanu, un inerviu la Sinteza zilei sau noi dezvăluiri despre Nicușor Dan. „Furtuna care urmează…”). Dar joi 24.09.2020, Mucușor fu primit de președinte! Și fu și ales!Iar acum, iata-l si primar al Capitalei!, ca si Piedone la Sectorul…

          Și cum nu poate face inaugurarea căii fereate Gara de Nord – Aeroportul Internațional Otopeni, cineva își arogă chestia în cadrul „planului de relansare economică”, face o călătorie „de testare” și propagandă (vezi „Legătura Gara de Nord – Otopeni este absolut esențială”).

          Și se comentează că linia simplă va permite ca un trenuleț să circule la interval de 50 de minute, schimbând sensul de mers, drumul fiind parcurs în 17 minute! A, s-a inaugurat doar trenul („Inaugurarea trenului Aeroportul Otopeni – Gara de Nord” vizită cu dl. președinte Iohannis). Și s-a mers încet, în 50 de minute! Campanie!

          Mamă, și ce blamată a fost minunata Angela Similea, eleganta și frumoasa interpretă, când a lansat melodia  „Trenul galben fără cai”, chipurile că ar lăuda realizările lui Ceaușescu (aici din filmul ,,O zi în București”)! Ba au fost acuzați și George Ţărnea, autorul versurilor, dar și compozitorul Marcel Dragomir! Si noi ca i-l ascultam!

          Nu pot să mă abțin fără a aminti câteva epigrame. Cornelius Enescu se adresa în 1979 metroului bucureştean (Urez ca-ntreg traseul să-ţi edifici,/ Iar peste plan, tronsoane câte vrei:/ Tu, ca să scapi, întrucâtva, de critici;/ Noi, de tramvaiul 23…).  Gabriela Genţiana Groza, în „Antologia epigramei româneşti”, 2007, de ziua îndrăgostiţilor, ne relata o idilă ratată (Cunoscându-se în gară/ Îndelung s-au sărutat,/ În tramvai se cununară/ Şi-n metrou au divorţat!).

          Pe când nu exista metroul la noi, în „Culegere de epigrame”,  1974, George Zarafu avea niște metafore legate de domeniu (Viaţa omului? Metrou!/ Flirtul? Haltă trecătoare!/ Dragostea? O gară mare!/ Căsnicia? Un depou…). Peste ani, asteptând 9 ani realizarea liniei de metrou din Drumul Taberei, Aura Georgescu bătea apropouri fine dând vina pe un provincial îndrăgostit (Căutând năuc metroul/ Străbătea sectorul şase;/ Şi aşa se enervase,/ Că-i scăzuse… libidoul).

          Și pe când nu era pandemie, ploieștenii veniți în București se tot plângeau, precum Valentin Ursu, care descrie „Metrou(l) aglomerat” (Doamnă v-aţi lipit de mine/ Şi-i deja cu repetare,/ Eu am chestii sanguine,/ N-aveţi senzori de parcare?!). Și tot pe când nu exista metrou decât la alții, în 2013 Alex Dospian se lăuda printr-un distih (Aveam cel mai central birou:/ Vindeam ziare „la metrou”).

          Pentru cititorii fideli care au citit până aici: Am uitat o construcție excepțională cu care puteți compara cum merg construcțiile la noi și la alții, despre care am scris pe larg și am și criticat [vezi „Călătorii geodezice Suedia, 1997 – Podul Oresund (VI)”] sau la http://lenusa.ning.com/profiles/blogs/calatorii-geodezice-suedia-1997-podul-resund-vi.

          Podul și tunelul feroviar leagă capitala daneză Copenhaga cu orașul suedez Malmö și prin calea ferată rețelele de căi ferate ale celor două țări și acestea toate cu rețelele europene.

 

Podul Øresund (Øresundsbron)

           Podul Øresund, proiectat de arhitectul danez George KS Rotne, a fost deschis la 1 iulie, 2000. Podul se intinde pe aproximativ 8 km înainte de trecerea, printr-o insulă artificială denumită Pepparholm, într-un tunel de 4 km pe sub canalul Flint. Este cel mai lung pod rutier și feroviar din Europa care conectează două zone metropolitane importante din două țări. În plus, podul leagă rețelele rutiere și feroviare din Scandinavia cu cele din Europa Centrală și de Vest.

          Podul Øresund trece frontiera dintre Danemarca și Suedia și în conformitate cu Acordul de la Schengen și Uniunea Nordică a Pașapoartelor, există, de obicei, controale aleatorii vamale la intrarea în Suedia, dar nu și la intrarea în Danemarca.

          Construcția a început în 1995, când eram decan al Facultății de Geniu, Geodezie și Construcții a Academiei Tehnice Militare, cu doi ani înainte de a ajunge eu general și invitat în Suedia, și a fost finalizat doar în patru ani, la 14 august 1999, când eram profesor la Facultatea de Geografie a Universității din București, iar la ATM rămăsesem doar conducător la doctorat.

          De-al naibii am introdus textul aici, să fie un cadou doar pentru cei care citesc până la capăt!

          Pe jos (per pedes) sau cu metroul, să fiți iubiți! Aștept rezultatul alegerilor!

          Notă: pentru vizualizare pe youtube căutați expresiile dintre paranteze.

           (continuare)

           Nițu Constantin

 „Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniți.” (Jean Paul Richte), primit la Cenaclu la 30 septembrie 2020, deci după alegeri, Ion N. Oprea, coordonator de altceva, antologii, nu de metrouri, de ele se ocupă cei specializați în întârzierea lucrărilor, atenție la ce va mai fi!