Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Julio Pavanetti: De la timpul pierdut spre un viitor incert

ViziniuckPrimit pentru npublicare: 2 aprilie 2016
Autor: Cezar C. VIZINIUCK
Publicat: 2 aprilie 2016

Julio Pavanetti: De la timpul pierdut spre un viitor incert

Citind volumul bilingv spaniol-român „La espiral del tiempo/Spirala timpului”, apărut în anul 2012 la Editura Academiei Internaționale Orient-Occident tradus de Dumitru M. Ion și Carolina Ilica, cu o prefață de Germain Droogenbroodt a poetului uruguaian stabilit în Spania, Julio Pavanetti pe care l-am cunoscut personal la Festivalul Internațional de Poezie Benidorm & Costa Blanca in acest an desfășurat pe 3-6 Martie în Benidorm și Villa Joyosa (Alicante, Spania) a cărui director a fost împreună cu poeta Annabel Villar, organizat de către asociația culturală Liceo Poetico de Benidorm al cărui fondator și președinte este, am văzut în poezia sa originalitatea poetului care încearcă precum și filosoful să răspundă la câteva întrebări esențiale asupra vieții, dezvoltându-le pe parcursul cărții sale într-un limbaj propriu și adaptat poeziei moderne.
Julio Pavanetti vede esența vieții prin prisma timpului trecut, dar și a celui prezent și viitor. Prin vis, dar și prin realitatea ei precum o spirală în care totul se învârte în jurul Universului: ” Nașterea și moartea / Sunt doar două puncte / În spațiul infinit” (Două puncte), sau cu privire la viața readusă la timp: „Viața nu e altceva decât o suflare / O casă de întâlniri închiriată cu ora.” (Viața)
Apropierea morții se face cu fiecare ticăit al ceasului „Trecutul nostru crește în fiecare zi. / Viitorul – / Dimpotrivă – / Secundă după secundă / Ni se dezumflă.” (Invers proporțional). În poezia lui Julio Pavanetti timpul și moartea merg mână-n mână. Când timpul individual se termină, intervine moartea, un alt timp, indefinit, acela al existenței universului sau a timpului de partea cealaltă a finitului, „Pe om îl doboară / Coasa implacabilă / Iar moartea e învinsă / De spirala timpului.” (Înainte de vreme). În viziunea poetului omul este un călător prin timp precum „…un pasager inutil” (Călătoria de totdeauna).
Problema timpului de după moarte este un alt punct de meditație în poezia poetului uruguaian: „Oare când s-au stins / Toate ecourile… // Va mai bate vântul? / Va reîncepe totul?” (Renaștere).
După o îndelungă meditație asupra vieții și a timpului, autorul ajunge la concluzia că „De la originile universului: / Nu există altă realitate / În afara forței care rătăcește / În spirala timpului.”
Julio Pavanetti prin volumul de poezii „Spirala timpului” ne transmite o altă viziune poetică asupra a tot ceea ce înseamnă timp, viață, moarte, vis, gândire, univers.

(Consuegra, 31 Martie 2016)



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.570 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5