Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018

Junimea Moldovei de Nord

Cea dintâi revistă care a apărut la Botoşani, imediat după război, la 5 ianuarie 1919, a fost ,,JUNIMEA MOLDOVEI DE NORD”.1
Din numerele care se află la Arhivele Statului din Botoşani aflăm că intemeietorii ei au fost: Ciomac Ion, inginer agricol, Constantinescu Emil, agronom, Diaconescu Emil, profesor secundar, Nicoara Vladimir, publicist, Codoreanu Adam, învăţător, Iordachescu Constantin, institutor, Mihăilescu Vintilă, profesor secundar, Popescu Anton, institutor, Popescu Greaca Ion, inginer agricol, Rallea Dumitru , inginer agricol, Rugescu Constantin, avocat, Dr. Şerban Mihail, consilier agricol.2
În Nr. 1 al Revistei este publicat programul ei: ,,Avem convingerea că revista noastră , atât de necesară în vremurile de azi, este expresia noilor probleme în legătură cu starea de lucruri nou creată în ţara noastră şi în special în partea nordică a Moldovei. 
Prin unirea Basarabiei și Bucovinei, am ajuns din nou în hotarele vechii Moldove a lui Alexandru cel Bun si Ştefan cel Mare şi din această clipă o sumă de noi probleme naţionale, economice, agricole, culturale se pun la ordinea zilei, care trebuiesc studiate si soluţionate. Dacă idealul nostru naţional, care pentru atâtea generaţii a fost numai un vis, astăzi este împlinit şi în cuprinsul acestor hotare o grea muncă ne aşteaptă, la care cu toţii suntem datori să contribuim.”3
Revista îşi propunea să publice producţiuni literare în proză şi în versuri, poezii populare culese din gura poporului nostru, articole de critică literară, dări de seamă, probleme pedagogice şi articole privitoare la agricultură prin care să fie sprijinţi noii împroprietăriţi, cu sfaturi, pentru îmbunătăţirea mijloacelor de cultură. ,,Vom căuta prin articole privitoare la chestiunile sociale şi politice de la ordinea zilei să servim în mod cinstit de călăuzire a sătenilor care în întunericul în care trăiesc încă, uşor vor putea fi speculaţi de toţi demagogii, al căror rol cu toţii am avut prilejul să-l simţim îndeajuns”.4
Revista îşi propunea să publice în fiecare număr o revistă a presei, pentru a informa cititorii cu evenimente interne si externe. ,,Aceste gânduri ne îndeamnă la muncă, muncă cinstită şi harnică pentru propăşirea neamului nostru românesc”.5
Revista a vut o atitudine militantă, progresistă, în paginile ei fiind publicate şi articole de atitudine, în consens cu cerinţele sociale si politice ale vremii. Astfel, chiar în primul număr se publica articole despre necesitatea votului universal6, despre reforma agrară care se va înfăptui după război.7
Ia atitudine curajoasă faţă de celelalte ziare locale cu nuanţă politică, faţă de cenzura locală, care se face simţită la Botoşani după razboi, cu toată asprimea ei. ,,Eminescu cenzurat. Ceea ce nimeni nu ar fi crezut, totuşi s-a întâmplat. Un ziar local reproducând un articol politic ,,Pătura superpusă’’ a lui Eminescu, cenzura locală a gasit de cuviinţă să suprime un pasaj, desigur incendiar. Iată-l şi pe Eminescu, cenzurat, să se mîngîie pigmeii. Unde eşti tu Ţepeş doamne!8
Revista dă atenţie deosebită aniversării marilor evenimente din istoria poporului, cărora le consacră articole special scrise, cu multă simţire patriotică. 
Numărul 2 al revistei apare în ziua de 24 Ianuarie şi articolul de fond este consacrat evenimentului. ,,24 Ianuarie e sortit să cimenteze prin această aniversare înfăptuirea unirii tuturor sufletelor cinstite, într-un gând comun pentru propăşirea neamului românesc în graniţele lui naturale”.9
Unirea principatelor a fost sărbătorită ,,cu totul deosebit’’ în după-amiaza zilei de 24 Ianuarie în sala teatrului ,,Eminescu’’, unde s-a desfăşurat festivalul tuturor şcolilor care ,,ne-au făcut să trăim clipe atât de frumoase în acest oraş, în care grija pântecului de o parte, lăcomia şi goana după arginţi de alta, a înmormântat orice avânt înspre mai bine.”10
Preocupări largi găsim în revistă, pentru a contribui la dezvoltarea conştiinţei naţionale a românilor, pentru înţelegerea istoriei noastre frământate, a vicisitudinilor istoriei care i-au ţinut pe români de o parte veacuri la rând, unii de alţii. ,,Rând pe rând şi de la apus şi dela răsărit şi de la miază-noapte, am fost prădaţi în moştenirea străbunilor noştri. Cu viclenie mai mult decât cu putere, ne-au robit fraţii şi ne-au pângărit pământul sfânt al ţării. Dar ziua dreptăţii a sosit. Cu o putere de nebiruit s-au ridicat arcaşii lui Ştefan Vodă, cucerindu-şi libertatea încătuşată. Şi-au biruit: au biruit lumina asupra întunericului, au biruit dreptatea împotriva nedreptăţii, au biruit puterea de vitalitate a neamului nostru românesc, care din cele mai viforoase vremuri a scăpat neatins în fiinţa sa etnică.11
Iată ce lecţie de istorie naţională, de patriotism publică în paginile sale această revistă şi nu numai atât. Cu perseverenţă, în diverse articole care apar număr de număr se face o privire foarte obiectivă în istoria noastră multimilenară, în rădăcinile de veacuri ale luptei poporului român, pentru independenţă şi unitate naţională, se subliniază momentele de vârf care au pregătit realizarea idealului atâtor generaţii, la 1918.
În articolul ,,Colaboratorii întregirii neamului, cu prilejul aniversării întregirii neamului”, se arată că ,,prin urmare, nu numai împrejurările au creat România Mare, pe lângă acele împrejurări prielnice, a fost nevoie de voinţă şi un gând, care pentru ca să existe, au trebuit să fie semănate şi cultivete cu stăruinţă şi răbdare de-a lungul veacurilor ce s-au scurs”.12
Şi în continuare se argumentează că Unirea se datorează în primul rând admirabilei moşteniri ce o avem de la strămoşi ,,sângelui nobil ce curge prin vinele poporului nostru, care îl face iubitor de liberate, vioiu, dîrz, războinic şi viteaz, demn scoborâtor al dacilor independenţi şi al românilor cuceritori”13, şi de aceea în cursul timpului ,,nici stăpânirea turcească, nici curupţia fanariotă, nici cnutul moscovit, nici perfidia austriacă şi nici tirania maghiară nu au putut să distrugă poporul acesta bine plămădit”.14
      
– va urma –   
      Prof. Chirica BEŢIANU 
      
Note:     
1. Crudu Tiberiu, Botoşanii în 1932 (monografie), pag. 188
2. ,,Junimea Moldovei de nord’’, anul I, nr.1, Botoşani, 5.I.1919, pag.2.
3. Ibidem, p.1.
4. Ibidem, p.2.
5. Ibidem.
6. Ibidem, p.13.
7. Ibidem, p.33.
8. Ibidem, p.39.
9. ,,Junimea Moldovei de nord’’ , anul I, nr, 2., 24 Ianuarie , p.2.
10. Sărbătorirea zilei Unirii Principatelor, în ,,Junimea Moldovei de nord’’, anul I, nr.3.,5 februarie, 1919, p.29.
11. ,,Junimea Moldovei de nord, anul I, nr.5., 25 martie , 1919, p.31.
12. Ibidem.anul I, nr.5, 25 III..1919, p.31.
13. Ibidem . anul I, nr.16-17, 1-15 decembrie, 1919, p.1.
14. Ibidem.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 18 abonați

Junimea Moldovei de Nord

Cea dintâi revistă care a apărut la Botoşani, imediat după război, la 5 ianuarie 1919, a fost ,,JUNIMEA MOLDOVEI DE NORD1.
Din numerele care se află la Arhivele Statului din Botoşani aflăm că intemeietorii ei au fost: Ciomac Ion, inginer agricol, Constantinescu Emil, agronom, Diaconescu Emil, profesor secundar, Nicoara Vladimir, publicist, Codoreanu Adam, învăţător, Iordachescu Constantin, institutor, Mihăilescu Vintilă, profesor secundar, Popescu Anton, institutor, Popescu Greaca Ion, inginer agricol, Rallea Dumitru , inginer agricol, Rugescu Constantin, avocat, Dr. Şerban Mihail, consilier agricol.2
În Nr. 1 al Revistei este publicat programul ei: ,,Avem convingerea că revista noastră , atât de necesară în vremurile de azi, este expresia noilor probleme în legătură cu starea de lucruri nou creată în ţara noastră şi în special în partea nordică a Moldovei. 
Prin unirea Basarabiei și Bucovinei, am ajuns din nou în hotarele vechii Moldove a lui Alexandru cel Bun si Ştefan cel Mare şi din această clipă o sumă de noi probleme naţionale, economice, agricole, culturale se pun la ordinea zilei, care trebuiesc studiate si soluţionate. Dacă idealul nostru naţional, care pentru atâtea generaţii a fost numai un vis, astăzi este împlinit şi în cuprinsul acestor hotare o grea muncă ne aşteaptă, la care cu toţii suntem datori să contribuim.”3
Revista îşi propunea să publice producţiuni literare în proză şi în versuri, poezii populare culese din gura poporului nostru, articole de critică literară, dări de seamă, probleme pedagogice şi articole privitoare la agricultură prin care să fie sprijinţi noii împroprietăriţi, cu sfaturi, pentru îmbunătăţirea mijloacelor de cultură. ,,Vom căuta prin articole privitoare la chestiunile sociale şi politice de la ordinea zilei să servim în mod cinstit de călăuzire a sătenilor care în întunericul în care trăiesc încă, uşor vor putea fi speculaţi de toţi demagogii, al căror rol cu toţii am avut prilejul să-l simţim îndeajuns”4.
Revista îşi propunea să publice în fiecare număr o revistă a presei, pentru a informa cititorii cu evenimente interne si externe. ,,Aceste gânduri ne îndeamnă la muncă, muncă cinstită şi harnică pentru propăşirea neamului nostru românesc”.5
Revista a vut o atitudine militantă, progresistă, în paginile ei fiind publicate şi articole de atitudine, în consens cu cerinţele sociale si politice ale vremii. Astfel, chiar în primul număr se publica articole despre necesitatea votului universal6, despre reforma agrară care se va înfăptui după război7.
Ia atitudine curajoasă faţă de celelalte ziare locale cu nuanţă politică, faţă de cenzura locală, care se face simţită la Botoşani după razboi, cu toată asprimea ei. ,,Eminescu cenzurat. Ceea ce nimeni nu ar fi crezut, totuşi s-a întâmplat. Un ziar local reproducând un articol politic ,,Pătura superpusă’’ a lui Eminescu, cenzura locală a gasit de cuviinţă să suprime un pasaj, desigur incendiar. Iată-l şi pe Eminescu, cenzurat, să se mîngîie pigmeii. Unde eşti tu Ţepeş doamne!8.
Revista dă atenţie deosebită aniversării marilor evenimente din istoria poporului, cărora le consacră articole special scrise, cu multă simţire patriotică. 
Numărul 2 al revistei apare în ziua de 24 Ianuarie şi articolul de fond este consacrat evenimentului. ,,24 Ianuarie e sortit să cimenteze prin această aniversare înfăptuirea unirii tuturor sufletelor cinstite, într-un gând comun pentru propăşirea neamului românesc în graniţele lui naturale”.9
Unirea principatelor a fost sărbătorită ,,cu totul deosebit’’ în după-amiaza zilei de 24 Ianuarie în sala teatrului ,,Eminescu’’, unde s-a desfăşurat festivalul tuturor şcolilor care ,,ne-au făcut să trăim clipe atât de frumoase în acest oraş, în care grija pântecului de o parte, lăcomia şi goana după arginţi de alta, a înmormântat orice avânt înspre mai bine.”10
Preocupări largi găsim în revistă, pentru a contribui la dezvoltarea conştiinţei naţionale a românilor, pentru înţelegerea istoriei noastre frământate, a vicisitudinilor istoriei care i-au ţinut pe români de o parte veacuri la rând, unii de alţii. ,,Rând pe rând şi de la apus şi dela răsărit şi de la miază-noapte, am fost prădaţi în moştenirea străbunilor noştri. Cu viclenie mai mult decât cu putere, ne-au robit fraţii şi ne-au pângărit pământul sfânt al ţării. Dar ziua dreptăţii a sosit. Cu o putere de nebiruit s-au ridicat arcaşii lui Ştefan Vodă, cucerindu-şi libertatea încătuşată. Şi-au biruit: au biruit lumina asupra întunericului, au biruit dreptatea împotriva nedreptăţii, au biruit puterea de vitalitate a neamului nostru românesc, care din cele mai viforoase vremuri a scăpat neatins în fiinţa sa etnică.11
Iată ce lecţie de istorie naţională, de patriotism publică în paginile sale această revistă şi nu numai atât. Cu perseverenţă, în diverse articole care apar număr de număr se face o privire foarte obiectivă în istoria noastră multimilenară, în rădăcinile de veacuri ale luptei poporului român, pentru independenţă şi unitate naţională, se subliniază momentele de vârf care au pregătit realizarea idealului atâtor generaţii, la 1918.
În articolul ,,Colaboratorii întregirii neamului, cu prilejul aniversării întregirii neamului”, se arată că ,,prin urmare, nu numai împrejurările au creat România Mare, pe lângă acele împrejurări prielnice, a fost nevoie de voinţă şi un gând, care pentru ca să existe, au trebuit să fie semănate şi cultivete cu stăruinţă şi răbdare de-a lungul veacurilor ce s-au scurs”.12
Şi în continuare se argumentează că Unirea se datorează în primul rând admirabilei moşteniri ce o avem de la strămoşi ,,sângelui nobil ce curge prin vinele poporului nostru, care îl face iubitor de liberate, vioiu, dîrz, războinic şi viteaz, demn scoborâtor al dacilor independenţi şi al românilor cuceritori”13, şi de aceea în cursul timpului ,,nici stăpânirea turcească, nici curupţia fanariotă, nici cnutul moscovit, nici perfidia austriacă şi nici tirania maghiară nu au putut să distrugă poporul acesta bine plămădit”14.
      
– va urma –
      
      Prof. Chirica BEŢIANU 
      
Note:
1. Crudu Tiberiu, Botoşanii în 1932 (monografie), pag. 188
2. ,,Junimea Moldovei de nord’’, anul I, nr.1, Botoşani, 5.I.1919, pag.2.
3. Ibidem, p.1.
4. Ibidem, p.2.
5. Ibidem.
6. Ibidem, p.13.
7. Ibidem, p.33.
8. Ibidem, p.39.
9. ,,Junimea Moldovei de nord’’ , anul I, nr, 2., 24 Ianuarie , p.2.
10. Sărbătorirea zilei Unirii Principatelor, în ,,Junimea Moldovei de nord’’, anul I, nr.3.,5 februarie, 1919, p.29.
11. ,,Junimea Moldovei de nord, anul I, nr.5., 25 martie , 1919, p.31.
12. Ibidem.anul I, nr.5, 25 III..1919, p.31.
13. Ibidem . anul I, nr.16-17, 1-15 decembrie, 1919, p.1.
14. Ibidem.

Citeşte mai departe



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 18 abonați

Junimea Moldovei de Nord

Cea dintâi revistă care a apărut la Botoşani, imediat după război, la 5 ianuarie 1919, a fost ,,JUNIMEA MOLDOVEI DE NORD”.1
Din numerele care se află la Arhivele Statului din Botoşani aflăm că intemeietorii ei au fost: Ciomac Ion, inginer agricol, Constantinescu Emil, agronom, Diaconescu Emil, profesor secundar, Nicoara Vladimir, publicist, Codoreanu Adam, învăţător, Iordachescu Constantin, institutor, Mihăilescu Vintilă, profesor secundar, Popescu Anton, institutor, Popescu Greaca Ion, inginer agricol, Rallea Dumitru , inginer agricol, Rugescu Constantin, avocat, Dr. Şerban Mihail, consilier agricol.2
În Nr. 1 al Revistei este publicat programul ei: ,,Avem convingerea că revista noastră , atât de necesară în vremurile de azi, este expresia noilor probleme în legătură cu starea de lucruri nou creată în ţara noastră şi în special în partea nordică a Moldovei. 
Prin unirea Basarabiei și Bucovinei, am ajuns din nou în hotarele vechii Moldove a lui Alexandru cel Bun si Ştefan cel Mare şi din această clipă o sumă de noi probleme naţionale, economice, agricole, culturale se pun la ordinea zilei, care trebuiesc studiate si soluţionate. Dacă idealul nostru naţional, care pentru atâtea generaţii a fost numai un vis, astăzi este împlinit şi în cuprinsul acestor hotare o grea muncă ne aşteaptă, la care cu toţii suntem datori să contribuim.”3
Revista îşi propunea să publice producţiuni literare în proză şi în versuri, poezii populare culese din gura poporului nostru, articole de critică literară, dări de seamă, probleme pedagogice şi articole privitoare la agricultură prin care să fie sprijinţi noii împroprietăriţi, cu sfaturi, pentru îmbunătăţirea mijloacelor de cultură. ,,Vom căuta prin articole privitoare la chestiunile sociale şi politice de la ordinea zilei să servim în mod cinstit de călăuzire a sătenilor care în întunericul în care trăiesc încă, uşor vor putea fi speculaţi de toţi demagogii, al căror rol cu toţii am avut prilejul să-l simţim îndeajuns”.4
Revista îşi propunea să publice în fiecare număr o revistă a presei, pentru a informa cititorii cu evenimente interne si externe. ,,Aceste gânduri ne îndeamnă la muncă, muncă cinstită şi harnică pentru propăşirea neamului nostru românesc”.5
Revista a vut o atitudine militantă, progresistă, în paginile ei fiind publicate şi articole de atitudine, în consens cu cerinţele sociale si politice ale vremii. Astfel, chiar în primul număr se publica articole despre necesitatea votului universal6, despre reforma agrară care se va înfăptui după război.7
Ia atitudine curajoasă faţă de celelalte ziare locale cu nuanţă politică, faţă de cenzura locală, care se face simţită la Botoşani după razboi, cu toată asprimea ei. ,,Eminescu cenzurat. Ceea ce nimeni nu ar fi crezut, totuşi s-a întâmplat. Un ziar local reproducând un articol politic ,,Pătura superpusă’’ a lui Eminescu, cenzura locală a gasit de cuviinţă să suprime un pasaj, desigur incendiar. Iată-l şi pe Eminescu, cenzurat, să se mîngîie pigmeii. Unde eşti tu Ţepeş doamne!8
Revista dă atenţie deosebită aniversării marilor evenimente din istoria poporului, cărora le consacră articole special scrise, cu multă simţire patriotică. 
Numărul 2 al revistei apare în ziua de 24 Ianuarie şi articolul de fond este consacrat evenimentului. ,,24 Ianuarie e sortit să cimenteze prin această aniversare înfăptuirea unirii tuturor sufletelor cinstite, într-un gând comun pentru propăşirea neamului românesc în graniţele lui naturale”.9
Unirea principatelor a fost sărbătorită ,,cu totul deosebit’’ în după-amiaza zilei de 24 Ianuarie în sala teatrului ,,Eminescu’’, unde s-a desfăşurat festivalul tuturor şcolilor care ,,ne-au făcut să trăim clipe atât de frumoase în acest oraş, în care grija pântecului de o parte, lăcomia şi goana după arginţi de alta, a înmormântat orice avânt înspre mai bine.”10
Preocupări largi găsim în revistă, pentru a contribui la dezvoltarea conştiinţei naţionale a românilor, pentru înţelegerea istoriei noastre frământate, a vicisitudinilor istoriei care i-au ţinut pe români de o parte veacuri la rând, unii de alţii. ,,Rând pe rând şi de la apus şi dela răsărit şi de la miază-noapte, am fost prădaţi în moştenirea străbunilor noştri. Cu viclenie mai mult decât cu putere, ne-au robit fraţii şi ne-au pângărit pământul sfânt al ţării. Dar ziua dreptăţii a sosit. Cu o putere de nebiruit s-au ridicat arcaşii lui Ştefan Vodă, cucerindu-şi libertatea încătuşată. Şi-au biruit: au biruit lumina asupra întunericului, au biruit dreptatea împotriva nedreptăţii, au biruit puterea de vitalitate a neamului nostru românesc, care din cele mai viforoase vremuri a scăpat neatins în fiinţa sa etnică.11
Iată ce lecţie de istorie naţională, de patriotism publică în paginile sale această revistă şi nu numai atât. Cu perseverenţă, în diverse articole care apar număr de număr se face o privire foarte obiectivă în istoria noastră multimilenară, în rădăcinile de veacuri ale luptei poporului român, pentru independenţă şi unitate naţională, se subliniază momentele de vârf care au pregătit realizarea idealului atâtor generaţii, la 1918.
În articolul ,,Colaboratorii întregirii neamului, cu prilejul aniversării întregirii neamului”, se arată că ,,prin urmare, nu numai împrejurările au creat România Mare, pe lângă acele împrejurări prielnice, a fost nevoie de voinţă şi un gând, care pentru ca să existe, au trebuit să fie semănate şi cultivete cu stăruinţă şi răbdare de-a lungul veacurilor ce s-au scurs”.12
Şi în continuare se argumentează că Unirea se datorează în primul rând admirabilei moşteniri ce o avem de la strămoşi ,,sângelui nobil ce curge prin vinele poporului nostru, care îl face iubitor de liberate, vioiu, dîrz, războinic şi viteaz, demn scoborâtor al dacilor independenţi şi al românilor cuceritori”13, şi de aceea în cursul timpului ,,nici stăpânirea turcească, nici curupţia fanariotă, nici cnutul moscovit, nici perfidia austriacă şi nici tirania maghiară nu au putut să distrugă poporul acesta bine plămădit”.14
      
– va urma –
      
      Prof. Chirica BEŢIANU 
      
Note:
1. Crudu Tiberiu, Botoşanii în 1932 (monografie), pag. 188
2. ,,Junimea Moldovei de nord’’, anul I, nr.1, Botoşani, 5.I.1919, pag.2.
3. Ibidem, p.1.
4. Ibidem, p.2.
5. Ibidem.
6. Ibidem, p.13.
7. Ibidem, p.33.
8. Ibidem, p.39.
9. ,,Junimea Moldovei de nord’’ , anul I, nr, 2., 24 Ianuarie , p.2.
10. Sărbătorirea zilei Unirii Principatelor, în ,,Junimea Moldovei de nord’’, anul I, nr.3.,5 februarie, 1919, p.29.
11. ,,Junimea Moldovei de nord, anul I, nr.5., 25 martie , 1919, p.31.
12. Ibidem.anul I, nr.5, 25 III..1919, p.31.
13. Ibidem . anul I, nr.16-17, 1-15 decembrie, 1919, p.1.
14. Ibidem.
      

Citeşte mai departe



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 18 abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5