Un editorial de Lucia OLARU NENATI – scriitor

Sursa: http://www.monitorulbt.ro

Un oraş nu e doar o adunatură de case şi străzi unde trăiesc oameni într-o grupare informă, ci este un loc identificabil prin spiritul său, prin istoria şi prin valorile sale. Or, aceste valori nu se constituie doar din clădiri şi monumente de patrimoniu, ci, în primul rând, din oamenii de elită ce trăiesc, construiesc, creează şi lasă moştenire societăţii valori reale şi dăinuitoare. Sunt oameni dăruiţi de Divinitate cu haruri deosebite pe care le slujesc şi caută să le îmbogăţească, să le dea strălucire şi coerenţă de-a lungul întregii lor vieţi, care, spre deosebire de restul oamenilor din jur, orice ar face, nu se dedică doar propiilor interese, ci se dăruie, mai ales, celorlalţi, societăţii, în genere sau, de ce nu, unui ideal înalt şi unui scop major. Aceştia sunt şi ei nişte oameni de patrimoniu, sintagmă care de ce n-ar exista dacă există atâtea alte elemente de patrimoniu pe care exact asemenea oameni le creează? Ba ei chiar sunt cele mai preţioase valori pe care societatea – şi prin instituţiile şi liderii ei – ar trebui să înveţe să le preţuiască, să le identifice, să le răsplătească, să le facă viaţa şi deci condiţiile de manifestare a harului, cât mai prielnice, iar nu să-i atace şi să-i şicaneze cum atât de des se întâmplă din cauza invidiei pe care o stârnesc ei, de regulă, celor lipsiţi de har dar vanitoşi.

[…]

În acest an s-au petrecut, din păcate, astfel de pierderi ale unor asemenea oameni de patrimoniu. Mai întâi a trecut dincolo istoricul Ionel Bejenaru, un adevărat depozit de informaţie istorică al acestui ţinut şi nu numai, autor de cărţi fundamentale şi contribuţii despre trecutul şi valorile locului, o veritabilă enciclopedie de la care oricine avea nevoie se putea informa cu folos, un publicist şi un orator capabil să scrie sau să conferenţieze despre orice subiect al domeniului său la orice oră şi fără nici o pregătire prealabilă de parcă, apăsând pe un buton, se declanşa automat un resort de comunicare.

[…]
Iar acum, în aceste zile, se petrece privegherea altui om de excepţie al meleagurilor noastre, Constantin Lupu, un artist dintre cei născuţi iar nu făcuţi, dăruit cu un talent dintre cele rare şi uimitoare, dar şi cu conştiinciozitatea slujirii continui a acestui dar divin. Nu numai că a cântat toată viaţa lui, în chip natural, cum cântă o pasăre – o mierlă sau o privighetoare – căreia nu-i trebuie motive, repetiţii sau aplauze ca să cânte; la fel de măiestru în orice stare s-ar fi aflat de parcă vioara lui ar fi ştiut să cânte şi singură; ci a şi muncit cu sârguinţă şi modestie ca să lase ceva în urma lui, realizând albume muzicale de preţ, constituind şi animând ani mulţi vestita şi redutabila formaţie muzicală Datina – un adevărat “brand” al Botoşanilor, …

[…]

Articol complet la: http://www.monitorulbt.ro/Stiri/Botosani/Editorial/2013-10-30/La+plecarea+unui+om+de+patrimoniu.html