Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

LACUL LUI EMINESCU, LACUL CU NUFERI

Primit pentru publicare: 31 oct.2014.
Autor: Nicolae Iosub

Publicat de Ion Istrate: 01 nov.2014.

 

LACUL LUI EMINESCU

     Nu credeam că mai pot fi botoşăneni care să nu ştie, să nu cunoască, ,,Lacul lui Eminescu” (Lacul cu nuferi) şi să nu-l fi vizitat de mai multe ori. Şi dacă totuşi mai sunt, citind poeziile poetului, îşi pot da seama unde se află acest lac, atât de drag poetului în copilărie.

Aici, singur sau cu fratele său Ilie, mai mare cu doi ani decât el, copilul Mihai şi-a petrecut multe clipe din viaţa sa, fiind inspirat de frumuseţea locului în primele sale încercări poetice. În aceste versuri Eminescu descrie cu precizie lacul din mijlocul pădurii, cu izvorul de sub ,,stânca stearpă” şi cu ,,teiul sfânt” sub care se odihnea şi asculta freamătul pădurii. 

Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.
………………………
                   Singuratic
În zadar suspin şi sufăr
Lângă lacul cel albastru
Încărcat cu flori de nufăr.

                                              (Lacul)

Una dintre poeziile lui Eminescu – Lacul – este compusă ca să precizeze afecţiunea sa pentru acest loc, unde a petrecut multe momente fericite din viaţa de copil.

Tresărind scânteie lacul
Şi se leagănă sub soare;
Eu, privindu-l din pădure,
Las aleanul să mă fure
Şi ascult de la răcoare
                 Pitpalacul.
 
Din izvoare şi din gârle
Apa sună somnoroasă;
Unde soarele pătrunde
Printre ramuri a ei unde,
Ea în valuri sperioase
                 Se azvârle.
 
Cucul cântă, mierle, presuri-
Cine ştie să le-asculte?

               (Freamăt de codru)

Nu cred că în iazul Loieşti apa sună zgomotoasă, cântă pitpalacul, mierle şi presuri. În pădure, cu siguranţă!( http://www.botosaneanul.ro/ancheta-saptamanii/vant-eapa-uria-lacul-cu-nuferi-cumparat-cj-la-familia-efei/)

 Fiind băiat păduri cutreieram
Şi mă culcam adesea lângă izvor
Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam
S-aud cum apa sună-ncetişor:
Un freamăt lin trecea din ram în ram
Şi un miros venea adormitor.

                                    (Fiind băiet păduri cutreieram)

Poetul descrie cu exactitate locul unde obişnuia să se ducă şi să se culce adesea, lângă izvorul ce îndestulează cu apă lacul cu flori de nuferi. Aici şi-a încercat primele sale versuri, inspirat de frumuseţile locului.

 Adesea la scăldat mergeam
În ochiul de pădure,
La balta mare ajungeam
Şi l-al ei mijloc înotam,
La insula cea verde.
Din lut acolo am zidit,
Din stuful des si verde,
Cetate mândră la privit
Cu turnuri mari de tinichea,
Cu zid înconjurată.

   În aceste versuri poetul localizează cu precizie poziţia lacului: ,,în ochiul de pădure”, unde mergea cu fratele său Ilie la scăldat. Ochiul de pădure este o adâncitură naturală, unde apa se adună din izvorul de sub stâncă, astfel că apa lacului este mereu reînnoită, dând posibilitatea ca să crească nuferi. Într-o apă stătută nuferii mor.

 Hai în codrul cu verdeaţă,
Und-izvoare plâng în vale,
Stânca stă să se prăvale
În prăpastia măreaţă.
 
Acolo-n ochiu de pădure,
Lângă trestia cea lină
Şi sub bolta cea senină
Vom şedea în foi de mure.

(Floare albastră)

Şi în poezia ,,Floare albastră”, poetul îşi exprimă dorinţa de a merge în locul lui preferat, în codrul cu verdeaţă, în ,,ochiul de pădure” lângă ,,trestia cea lină” şi să asculte cum izvoarele ,,plâng în vale”.

Cred că sunt suficiente aceste exemple din poeziile lui Eminescu ca să-şi dea seama, oricine, unde este ,,Lacul lui Eminescu”, loc transmis prin viu grai de locuitorii Ipoteştilor şi de care unii nu vor să ţină cont, din interese materiale sau pentru a deturna adevărurile cu privire la Mihai Eminescu.

Iată, de ce este bine, să citim mereu poezia lui Eminescu, să ne împrospătăm memoria cu creaţia sa genială şi pentru a cunoaşte locurile unde a trăit şi care l-au inspirat în creaţia sa.

În final, nu pot spune decât  ,,Eminescu să ne judece!”

Lacu,luc1

Lac,luc2



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 29 de abonați

1 comentariu la acestă însemnare

  1. D.M. Gaftoneanu spune:

    …,,Cred că sunt suficiente aceste exemple din poeziile lui Eminescu ca să-şi dea seama, oricine, unde este ,,Lacul lui Eminescu!” l

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5