IONEL BEJENARU (n.24 sept.1948, Botoșani – m.7 mai 2013, Iași)

Lame alese de plânsul lumii (carte în pregătire pentru publicare

Românul fără probleme

Românul fără probleme se consideră şi chiar este considerat, românul ideal. Nu-şi bate capul, pentru motivul că nici nu are de ce. El hălăduieşte voios, exagerat de voios, uneori, prin societate. Care societate, este drept, nici nu-l afectează. Oricum, pune viaţa şi statutul său înainte de ea, înainte de orice. Opusul său, românul cu probleme îl invidiază, nu o dată, îl pizmuieşte, îi vrea răul, cunoscut mai tuturor prin chestiunea cu capra vecinului. Românul fără probleme nu-şi va pricepe niciodată semenul aflat în suferinţă, darămite să-l mai şi ajute. O lume nouă se pune pe picioare şi nu are cum să nu fie crudă. Măcar în perioada primilor paşi. De câte ori nu l-am auzit pe românul fără probleme zicând: dar de ce mă leg la cap, dacă nu mă doare? Iată, dăm de un principiu sănătos, dacă luăm în calcul că şi sănătatea are importanţa ei. Poate chiar este cea mai importantă ca trebuinţă. Un legat la cap, fiţi convinşi, costă, şi nu bani puţini.

Chiar un sfat dat, cât de banal ar fi, să admitem, de ce să fie dat? şi el costă. Ca orice. Mai ales în perioada construirii capitalismului. Pornind de la aceste consideraţiuni cardinale, românul fără probleme îşi vede musai de ale lui. Doar de ale lui, fără complicaţii şi riscuri inutile. Şi, apoi, el ştie foarte bine ce înseamnă şi unde poate duce facerea de bine. Asta-i trebuie? Nu ne îndoim, cârcotaşi la adresa sa vor fi existând, pe care românul fără probleme îi dă neîntârziat în plata mamei lor. Aceasta până când lucrurile se vor aşeza pe un mult dorit făgaş normal.

Totodată, românul fără probleme este convins că norocul şi-l face omul, iar dacă, să admitem, nu este convins suficient, măcar spune. Cu un aer liniştitor, cum altfel. Este liniştea care emană din toată fiinţa sa.

Nu se poate nega faptul că oarece monotonie îl domină şi-i domină viaţa. Dar, alungând-o, nu-şi face din aceasta o problemă? Aşa că, mai bine este să n-o facă, să nu se complice. Imperturbabil, este convins că statutul său uman este al celui fără probleme.

În epoca pe care o străbatem sunt atâtea lucruri frumoase – un entuziast ar consimţi că totul este frumos – încât neavând probleme, pe poţi cocoţa pe val, poţi pluti şi cugeta la marile întinderi ale omenirii şi naturii. Iată un real avantaj în faţa semenilor tăi cu probleme, din cadrul cărora este posibil să se ridice cârcotaşii şi detractorii domniei tale.

Şi, totuşi, parcă are mai mult farmec să ai probleme!

 („Jurnalul de Botoşani şi Dorohoi”, 18 octombrie 2002)

Foto – Arhiva Editurii Agata