Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
Legile lui Murphy
Legile lui Murphy
Când veni vremea să îmi fac din viaţă-un rost,
Justiţiarul, cu legile lui Murphy, mă pocneşte:
cum că un lucru care-ncepe bine se termină prost,
iar altul care-ncepe prost, mai prost sfârşeşte.
Şi-am dus-o-aşa, din prost în şi mai şi
pân‘ am ajuns la capăt, mă-nţelegi?
dar dacă după capăt m-aşteaptă iar acelaşi
Murphy cu celelalte tâmpe şi idioate legi?
N-am eu noroc aşa de chior, sadea,
să mă aştept ca Dincolo, în rai să nimeresc,
dar nici s-ajung ca prostu-n iad n-aş vrea
şi nici prostia prostului să o plătesc.
Cu Murphy ăsta n-ai cum să glumeşti;
e închistat în legea lui ermetizantă;
doar dacă reuşeşti, cumva, să-l păcăleşti
că legea lui e anacronică, neamuzantă.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania
ai zâmbit?
nu ştiu cum, nici nu contează
cum să zbori cu mintea trează
cu o pipă ce fumează
şi mahorcă şi duhan
clipelor ce ţin un an
cu mirosul de verniuri
colorând perlate griuri
într-un sângeriu apus
dus spre viitor nespus
să se poată împlini
dacă nu-l poate ghici
nici măcar un paradox
unde Murphy dă un rost
ai zâmbit?