Toamna îşi desface trena
peste fruntea florilor
neluând în seamă teama
de-a sorbi parfumul lor,
dezgoleşte împrejurul
ce se-apleacă la pământ
când la trecerea-i măreaţă
lasă codrul fără cânt,
apoi varsă cu prudenţă
bogăţia-i de culori
împletind din spice lauri
ce vor sta pe capul său,
iar din roadele culese
de pe dealuri şi câmpii
face-şi-ar podoabe-alese
pentru nunta ce-o veni,
unde ea va fi mireasa
aurie-îmbujorată
mirele fiindu-i ţara
ce în grabă o îmbracă.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania