Liliana PETCU Te iubim Majestate! Drum bun Majestate în drumul spre stele Drum bun și odihnă ușoară Ne iartă pe noi cei lipsiți de putere C-am lăsat voievozii să piară, Iartă-i pe cei ce nu știu să citescă Iar pe cei ce o…
Liliana PETCU Toamnă fără semne Trebuie să toamnă Dar parcă-ar fi departe În fața unor vremuri Ce zice-se că vin Când totul vrea să moară Când totul vrea să nască Ceva-ul ce-și ascunde Misterul în cuvânt, Ar trebui să toamnă Dar nu-i nimic…
Pastel de toamnă Toamna îşi desface trena peste fruntea florilor neluând în seamă teama de-a sorbi parfumul lor, dezgoleşte împrejurul ce se-apleacă la pământ când la trecerea-i măreaţă lasă codrul fără cânt, apoi varsă cu prudenţă bogăţia-i…
Deasupra întrebărilor Deasupra întrebărilor rămânem singuri îmbrăţişaţi de nerăspunsuri care tac legându-ne cu frângii vrut-nevrute de amăgiri ce-adună punţile din veac, ne rumegă din când în când fiinţa apoi ne clatină tot ceea ce visăm ne spală-n bob de roua dimineaţa şi lacrima ne-o dăruieşte…
MAXIMA SOCRATICĂ Mă zbat mereu în starea de-nvăţare cunosc, lipindu-mi dese etichete ating cu gândul aripi căt mai sacre cobor apoi timid mai multe trepte, urc iar cu forţele voit crescânde lupt aprig cu mulţimea unor dogme aştept ca înţelesul greu dat de concepte să…
Eu Deţinut în propriul MINE răscolit de propriul EU îmi măsor clipele-n taină şi-mi ascult trecutul meu, îmi clădesc visări abstracte în concret le-aş contura de n-aş fi închisă-n clipa dintre-a fi şi-a regreta nu mă regăsesc pe mine când trecutul nu sunt eu deţinut…
Ecouri Într-o tăcere abisală de veacuri, ori abia venit coboară timpul pe o scară apoi îl urcă spre zenit străbate spaţiul în secunde îşi lasă vocea în abstract se întrupează în cuvinte ce în ecouri se despart se ghemuieşte într-o noapte cu stele scânteinde mii…
Verde crud Clipesc cu geana peste azi îmi dumiresc încet chemarea de-a fi aici pe verde crud şi-a-ţi mângâia firav uitarea, ţin vraja clipei ce cândva era departe în trăire de-a fi străini, de-a fi căzuţi din ruga noastră de iubire. Păşesc cu sufletul…
JOCURI Jocuri de cuvinte Jocuri de idei Jocuri cu destine Între oameni-zei Ne jucăm mereu...până la sminteală De-a gândirea pură, ultraliberală De-a filozofarea intelectuală De-a iubirea, ura şi încrâncenarea Nestatornicia, dezrădăcinarea Intram în jocul sorţii Uitând de ce-am venit Şi-n loc de dăruire…
Poem din volumul Zambete si ziduri, autor Liliana Petcu Frica Frica ne-a atins uşor azi fruntea Iar degetul de gheaţă l-a trecut pe ridul fin săpat între sprâncene de zvâcnetul ce trupul l-a străpuns capul ne stă plecat în aşteptare cuvintele pe buze…