Teodor EPURE
LIMBA MATERNĂ
E limba ce-o vorbesc cu drag,
De când am pășit primul prag,
E limba mea minunată
De la mama cu drag păstrată.
Limba ce mă ajută-n toate
De la leagăn până la moarte.
E limbă latină, plină
De tandrețe și lumină,
Vorbită de marii voievozi
De poieți, prozatori și rapsozi.
Vorbită de Ștefan cel Mare
Când sta de strajă la hotare
Ca să apere românii
De la Nistru până la mare.
Pentru limba de la daci și geți
S-a jertfit un ocean de vieți.
În lupta de la Gorăslău
Mihai a luptat ca un erou
Brâncoveanu a murit,
Pentru limba ce-a vorbit
În cămașă și desculț
Cu pruncii săi dragi, crescuți.
Horea a fost tras pe roată
Pentru o cinstită faptă,
Curcanii lui Alecsandri
Au fost îngropați de vii,
Îmbrăcați în vechi sumane,
Zdrobiți de iatagane.
E limba cea mai pură din lume
Când orice bob poartă un nume
Cât vom trăi pe acest pământ
Am pus cu toții jurământ
S-o păstrăm până în mormânt.
Similare