Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 4 (134), Aprilie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Lombardia României sub aripi de iluzie

Primit pentru publicare: 03 Apr. 2020
Autor: Prof. Gruia COJOCARU, redactor al Revistei Luceafărul
Publicat: 04 Apr.  2020
© Gruia Cojocaru, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Lombardia României sub aripi de iluzie

Orașele construite în jurul unor cetăți, care odinioară au reprezentat inima unei țări române, păstrează în structura lor o noblețe aparte, pe care n-o poți identifica în restul urbelor valahe. De pildă, în Moldova, Municipiul Iași impresionează de mai bine de trei secole prin anvergura culturală de necontestat, însă pălește din punctul de vedere al consistenței rădăcinilor istorice în fața unui oraș precum Suceava. De ce? Pentru că Suceava, fostă Cetate de Scaun, poartă în sângele ei epoca de aur a Moldovei – vremea lui Ștefan cel Mare – , iar pentru un popor, care a crescut aproape permanent în zodia suferinței, domnitorul care odihnește la Putna este și astăzi reperul central al rezistenței, continuității și supraviețuirii verticale. Să mai adăugăm și intrarea lui Mihai Viteazul, în mai 1600, în Cetatea Sucevei, care și-a deschis porțile fără luptă, moment ce legitimează actul astral al Evului Mediu românesc –  Unirea Țării Românești cu Transilvania și Moldova – în condițiile în care Iașiul era capitala românilor de la est de Carpați… 

După acel moment, Suceava a intrat în conul de umbră al istoriei până la sfârșit de martie 2020, când, explozia pandemiei generată de Covid-19 a transformat orașul într-o veritabilă Lombardie, fiind unicul centru urban intrat în carantină din istoria țării… De ce Municipiul Suceava, care nu iese în evidență prin mărime ori opulență, a ajuns – grație matrapazlâcurilor din Spitalul Județean – epicentrul pandemiei Covid-19 în România este chintesența întrebărilor care frământă acum societatea românească? Să ne amintim că, în toamna anului 2019 – într-o solemnitate similară cu cea a intrării Regelui Soare (Ludovic al XIV) în Sala Oglinzilor – președintele Klaus Iohannis, flancat de liderii politici ai dreptei zonale, se extazia în fața unui auditoriu ales chibzuit pe sprânceana groasă a urbei la inaugurarea Ambulatoriului integrat de specialitate al Spitalului Judeţean de Urgenţă „Sfântul Ioan cel Nou”. Firește, campania pentru prezidențiale i-a oferit marelui cârmaci prilejul înțelept de a plesni cu harapnic de foc hidra roșie, veșnic generatoare de dezastru, dar și șansa unei necesare băi de mulțime, în așteptarea bătăliei finale pentru Cotroceni…

Este în tradiția românească să ne entuziasmăm cretinoid în fața unui chip văcsuit angelic. Mai ales dacă ești mascul doritor de faimă sau favoruri de alcov, te trezești la realitate abia după ce fardul s-a topit în roua dimineții… Iar zorii adevărului au sosit la Suceava după echinocțiu, adică la intrarea în Primăvara reală… 

Dezastrul de la Spitalul Județean Suceava nu e întâmplător, ci e efectul transformării României în mici feude, unde jupânul politic dispune de resurse financiare, care propulsează ori strivește oamenii pe criterii clientelare și de culoare politică. Iar Suceava e una dintre feudele unde nimic important nu s-a mișcat în ultimele decenii fără încuviințarea baronului local. Că acesta a fost de dreapta e o întâmplare, doar o chestiune de hazard a făcut ca vasul corupției, incompetenței și nepotismului să nu se spargă roșu în Vrancea, Dolj, Olt ș.a. 

Tragedia constă în faptul că, urmare a managementului falimentar – pentru care răspunzători morali sunt edilul urbei și președintele Consiliului Județean, eroii care până mai alaltăieri ne abureau cu poveștile de succes ale guvernării de dreapta – mai bine de o treime dintre persoanele decedate pe motiv de coronavirus provin din Municipiul Suceava. Adaugăm și circa două sute de cadre medicale infectate cu coronavirus, oameni care puteau asigura serviciile vitale pentru supraviețuirea populației pentru a revela amplitudinea dezastrului. 

Se vorbește mult despre managerul Spitalului Județean Suceava, care a ignorat procedurile specifice o dată cu declanșarea epidemiei. Înfierarea respectivului economist –  făcut răspunzător de catastrofa de la Suceava de către presa aservită baronului cu aripi de iluzie, cu scopul salvării caracatiței locale – n-ar trebui să ne surprindă, deoarece în orice război comandantul sacrifică mai întâi pionii, pentru a păstra cât mai mult din osatura întregului. Faptul că procuratura face investigații e, fără îndoială, o perdea de fum care să-i confere cetățeanului sentimentul că se dorește limpezirea legală a cazului. N-ar fi de mirare să auzim chiar de o condamnare penală cu executare pentru managerul ghinionist, care și-a pierdut busola când maestrul păpușar a ieșit din peisaj. Marele iluzionist, baronul cu aripi de himeră, care și-a dobândit și statutul de doctor pentru a beneficia de un concediu oportun, după efortul neprecupețit pentru bunăstarea și prosperitatea sucevenilor, va reveni în prim-planul vieții publice în clipa când va fi stins focarul epidemiei, pe care l-a zămislit prin cinismul nepotismului… Ceva din structura aripilor e posibil să prindă urme de cenușă, după focul care a retras decorația dată de Președinte spitalului din Suceava, dar avem toată convingerea că un personaj combativ, cu spirit rapace de necontestat, dispus să elimine fără ezitare balastul pentru a perpetua libertatea omertei va triumfa și în viitoarele bătălii electorale. A scăpat el neșifonat de dosarele de corupție din mafia lemnului ori de aceea a vămilor din Epoca Marinarului, nu dintr-un joc unde i se poate imputa doar statutul de jupân… Care-i problema?! România e o sumă de feude! 

Bine că în preajma Sfintelor Paști vom înveșmânta orașul cu ornamente luminoase, în vreme ce fântâna arteziană din fața Spitalului de Urgență din Suceava își împlinește plenar rolul terapeutic, estetic și de bun simț…