Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 8 (128), August 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Lumină din cuvinte pentru jurnaliști

  Primit pentru publicare: 29 Aug. 2019
Autor: Alexandru Florin ȚENE, președintele Ligii Scriitorilor Români, membru corespondent al Academiei Americană Română
Publicat: 30 Aug. 2019
© Alexandru Florin Țene, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.

Al doilea decalog

1-Iresponsabilitatea de a face afirmații bazate pe un singur caz se reduce, dacă diferența pleacă de la un context relevant și cu informații de fond satisfăcătoare.

2-Ludwig Wittgenstein în 1953 scria: dacă relația dintre a avea un trup și o minte, în cazul omului, presupune atâta contigență câtă constata Descartes, atunci ar trebui să fie la fel de ușor ( …) să spui despre o masa că simte durere, ca și despre o altă persoană, însă, desigur, nu e deloc așa.

3-Problema cu mintea și cu conștiința este că sunt atât de diferite de tot ceea ce putem concepe, încât nu este deloc ușor să ne dăm seama care informații de fond sunt cele relevante.

4-“Poate cel mai simplu și mai important lucru care se poate spune despre etică este unul pur logic, și anume imposibilitatea de a deriva reguli morale netautologice pornind de la fapte. “ scria Karl Popper în anul 1948. Prăpastia de netrecut dintre fapte și valori pare să pună sub semnul îndoielii nici mai mult, nici mai puțin decât situația enunțurilor etice și, prin urmare, stă în centrul dezbaterilor filosofiei morale. De aici desprindem idea de bază: existența prăpastiei dintre este și trebuie.

5-Alfred North Whintehead scria în 1941: “Ce este moralitatea într-un anumit timp sau loc? Este ceea ce majorității de atunci și de acolo se întâmplă săi placă, iar imoralitatea este ceea ce îi displace.“ În acest caz, nu pare să existe un bine moral care să poată fi luat în sens absolut- el este, mai degrabă, relative la tradiția și cultura fiecărui grup social.

6- Cunoașterea în perspectivă sugerează că ne putem apropia de adevăr prin colaborare, comunicare și schimb reciproc de idei și de perspective: o moștenire pozitivă a relativismului.

7-Dilema lui Euthyphron se referă la teoria poruncii divine.”Nu există moralitate întemeiată pe autoritate, nici măcar când autoritatea e divină. “, scria Aj.Ayer în anul 1968.

8-“Nimic nu este bun sau rău, doar gândirea îl face astfel. “Scria William Shekeaspeare, probabil în anul 1600. O întoarcere la subiectivism ne face să spunem că există diverse fapte pe lume care sunt obiectiv adevărate- fapte care nu depend de noi.

9-Marea problemă a emotiviștilor este cum să-și acorde propria teorie la felul în care ne înțelegem și practicăm realmente discursul moral. Bertrand Russell scria în 1960: “Nu văd cum poate fi respins argumentul în favoarea caracterului subiectiv al valorilor morale, dar nici nu pot să accept că singurul lucru care face cruzimea condamnabilă este faptul că-mi repugnă mie.  “

10-Disensiunea etică în viața reală ne duce cu gândul că oamenii se află, uneori, în situația de a lăsa unul sau mai mulți oameni nevinovați să moară sau chiar în situația de a fi trebuit să-i ucidă, pentru a salva mai multe vieți. Lev Troski, scria în 1936: “Scopul justifică mijloacele atâta vreme cât el însuși este justificat. “