LUMINĂ ÎN ETERNITATE
– IN MEMORIAM Prof. Anișoara Dumitrescu –
Lacrimi neplânse, lacrimi vărsate…
Umbră tăcută, modestă, cuminte…
Multă durere… aduceri aminte…
Inimi pustii… speranțe uitate…
Nu v-ați zbătut, nu ați jelit…
Ați dus cu pace crucea de dus –
In viața trăită ați scris și ați spus:
Nimic nu-i mai demn ca lucrul muncit.
Erați un om blând în viață prea dură –
Talentul la scris … puțini l-au știut…
Erați prea modestă cu harul avut…
Rost regăsind în multă lectură.
Nopți nedormite, zile cu chin –
Iarăși și iarăși… destinul lovea…
Tocmai când totul se potolea…
Alte necazuri veneau… din senin.
Timpul s-a scurs… ați râs și ați plâns…
Erau și ani buni… și ani mai haini..
Aveați mult respect printre străini…
Numai prieteni în jur vi s-au strâns.
In scris și în vorbă… erați cu dreptate –
Sufletul bun ieșea la lumină –
O mamă…un OM… o frunte senină…
Ați vrut adevăr în tot și în toate.
Rămâneți aici în calde-amintiri –
Aveți tot respectul și dragostea noastră –
Duceți spre zarea pură și-albastră,
Urările toate, gânduri… iubiri.
Mă rog să aveți sfântă odihnă –
In lumea de SUS… eternul vă fie
Tărâm de lumină și… în veșnicie,
Risipă să fie de pace și tihnă.
E punte ce leagă divin și-omenesc…
Să fiți printre stele și îngeri… senină…
Curând… vom urca și noi în lumină…
Urmând sfântul drum spre TATĂL CERESC.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania
Condolențe familiei! Ne iubea mult profesoara noastră! Venea mereu îmbrăcată impecabil și a fost un real exemplu pentru noi. Făcea totul cu simț de răspundere. Îi datorăm multe…. Să o țină Dumnezeu în lumina sa veșnică!