LUMINĂ  ÎN  ETERNITATE
– IN MEMORIAM Prof. Anișoara Dumitrescu  –

Lacrimi neplânse, lacrimi vărsate…
Umbră tăcută, modestă, cuminte…
Multă durere… aduceri aminte…
Inimi pustii… speranțe uitate…
Nu v-ați zbătut, nu ați jelit…
Ați dus cu pace crucea de dus  –

In viața trăită ați scris și ați spus:
Nimic nu-i mai demn ca lucrul muncit.

Erați un om blând în viață prea dură  –
Talentul la scris … puțini l-au știut…
Erați prea modestă cu harul avut…
Rost regăsind în multă lectură.
Nopți nedormite, zile cu chin  –
Iarăși și iarăși… destinul lovea…
Tocmai când totul se potolea…
Alte necazuri veneau… din senin.
Timpul s-a scurs… ați râs și ați plâns…
Erau și ani buni… și ani mai haini..

Aveați mult respect printre străini…
Numai prieteni în jur vi s-au strâns.
In scris și în vorbă… erați cu dreptate  –
Sufletul bun ieșea la lumină  –
O mamă…un  OM… o frunte senină…
Ați vrut adevăr în tot și în toate.
Rămâneți aici în calde-amintiri  –
Aveți tot respectul și dragostea noastră  –

Duceți spre zarea pură și-albastră,
Urările toate, gânduri… iubiri.
Mă rog să aveți sfântă odihnă  –
In lumea de SUS… eternul vă fie
Tărâm de lumină și… în veșnicie,
Risipă să fie de pace și tihnă.
E punte ce leagă divin și-omenesc…
Să fiți printre stele și îngeri… senină…
Curând… vom urca și noi în lumină…
Urmând sfântul drum spre TATĂL  CERESC.