ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 11 Mai 2018
Autor Ion N. OPREA, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul
Publicat: 11 Mai 2018
Procesare și adaptare: Dorina RODU
Editor: Ion ISTRATE

Magda Ursache, nu Copyright, direct cenzură și după 1989, vestită de „bătrânul” care mereu era cu mintea activă și nu-și ținea gura…

Am inițiat o discuție aici în Luceafărul despre Copyright la care, constat, cititorii nu se prea îngrămădesc să-și spună părerea. Articolul „Presa, „câinele de pază” a democrației – sau unele „haite de câini” care mușcă democrația”, semnat de Al. Florin Țene și apărut în Luceafărul din 8 mai a.c., susținut de dubla intervenție a mea, avan ( Am trăit să o văd și pe asta: După 25 de ani a apărut revista Uniunii Ziariștilor Profesioniști, a „neprofesioniștilor” din România”) și post-exprimată (Și cu asta, cu ce m-am ales, haitele de câini, haite rămân!”, subtil, despre Copyright-ul post-decembrist tratează…

       Ca cel care mai citesc câte o carte și alte reviste îmi informez cititorii că, mai curajoasă, Magda Ursache, cu un condei acid-acid, în revista Pro/Saeculum de la Focșani-Vrancea, număr de număr, secondată sau concomitent cu un alt luptător întru profesionalismul gazetăresc, l-am numit pe Nicolae Gheran, referindu-se la fenomen și consecințele lui sociale, nu-i păstrează alintătura atribuită– Copyright, ci, îi zice, direct, românește, Cenzură! Cenzura vestită de Petre Ursache, profesorul, toată viața – un înțelept al familiei, al științei, în primul rând.

      „Noi vrem Cuvânt! Sau despre alte feluri de cenzură”, București, Editura Eikon, 2015, își intitulează volumul publicistic Magda Ursache, cu 40 de texte, grupate în șapte capitole, cu un interviu final realizat de Lucia Negoiță pentru revista „Acolada”, niște pagini apreciate ca remarcabile. Pagini asupra cărora autoarea –Magda Ursache, dar și cititorii cărții fac mereu referiri, să nu se uite nici din trecut, nici din prezentul cenzurii, indiferent dacă-i produsul Secu, DIE, SIE, ori SRI…

       Referindu-se la noua cenzură, cea de după 1989, „mult mai perfidă decât cea comunistă care era fățișă și știai oricând la ce te poți așepta”, Magda Ursachi, în cartea ei, „Noi vrem Cuvânt!”  ne invită să i-o deschidem, să aflăm, cum am spus, ceea ce i-a vestit înțeleptul său soț, Petru Ursache, plecat intempestiv la Domnul: „Mă tem că acest capitalism bizar a adus alte feluri de cenzură. După surparea Zidului, după căderea Cortinei, alte ziduri, alte cortine le-au luat locul” (…) „Intelectualii de serviciu, dar și în serviciul președntelui ( se referea la actualul Băsescu, care acum este aproape seară de seară „de serviciu” la TV-Voiculescu) sunt meritanții, iar acești mertuoși sunt la fel de rigizi ca Dulea…”, activistul PCR care avea funcția  de vicepreședinte la Consiliul Culturii și Educației Socialiste, șef al cenzurii comuniste.

      Despre postcomuniști, în carte, autoarea comentează și așa-zisul proces al comunsmului despre care scrie: „…nu s-a vrut condamnarea penală a organizatorilor răului, nu s-a dorit adevărul integral, ci o istorie din nou corectată” care a făcut ca unor Valeriu Gafencu sau Horia Vintilă, sfânt al închisorilor comuniste sau emigrant politic, să li se răpească titluri onorifice, recunoscute. După cum la Iași, o carte „Mălin , vestitorul revoluției”,  ed. TipoMoldova, 2006 și PIM -2009, deci reeditare, nu a fost urmată de ceea ce autorul ei (Ion N. Oprea) a anticipat, un proiect de realizat – începerea procesului comunismului și postcomunismului…

        Copyright, cenzură postcomunistă este și referirea Magdei Ursache la ce se încearcă și înfăpuiește, spălarea creierelor prin TV, prin realizarea unor manuale de istorie în care dispar voievozii, înlocuiți de persoane aservite celor care ne pradă țara. Lipsa de grijă pentru culivarea limbii române.