Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Mănăstirea Mihai Vodă din București salvată de la demolare

Primit pentru publicare: 09 febr. 2017
Autor: Ion N. OPREA,  Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul
Publicat: 09 febr. 2017
Editor: Ion ISTRATE

Mănăstirea Mihai Vodă din București salvată de la demolare

Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni dă viață și vindecă trupul de cancer. 21 ianuarie zi de prăznuire a Sfintei Icoane Povățuitoare. Inginerul Eugen Iordăchescu, salvatorul a 12 biserici de la dărâmare, lucrează astăzi la cei 87 ani ai săi în sistemul antiseismic…


Vă mai aduceți aminte, era prin 1982, atunci când în ziare dar și la televizor apăruseră primele schițe ale proiectatului Centru Civic și în mod special ale Casei Poporului, pe care după 1990 Petre Roman, ajuns prim-ministru era hotărât să o dărâme, să o dinamiteze, pentru că era megalomania lui Nicolae Ceaușescu, împușcat în ziua de Crăciun 1989 pe baza unei sentințe judecătorești, căreia nu i s-a mai așteptat recursul.
Anterior, la o sală de sport din Giulești însuși Ceaușescu fusese să vadă macheta cu Centrul Civic, avea 400 de metri pătrați, era uriașă, ca să o poată vedea din toate colțurile Conducătorul era plimbat cu o platformă pe deasupra ei, iar în jur, foiau cei care formau mulțimea, specialiștii în primul rând. Printre ei și omul, sub ochii și răspunderea tehnică a căruia, cu câțiva ani în urmă, fuseseră mutate din loc niște obiective și câteva blocuri de locuințe nu numai din București ci și din țară, că unele publicații scriseseră cu titluri mari: „Blocurile care umblă…”
Blocuri înalte, scriau ziarele, cu multe etaje și scări, unele chiar cu locatarii în ele, nedecuplate de la utilități, apă, curent electric, instalațiile de căldură, „lucrări de remodelare urbană”, erau nominalizate…
Acum proiectul care însemna sistematizarea și modernizarea Bucureștiului, presupunea curățirea întregii zone de fostele clădiri, mii de oameni trebuiau evacuați din instituții și casele lor și mutați în altele, anume destinate. Printre edificii și vreo 12-14 biserici, peste 20 spun alții, multe monumente istorice, neprețuite ca patrimoniu, între ele și Mănăstirea Mihai Vodă, ctitorie a Marelui Voievod Mihai Viteazul, ridicată la sfârșitul secolului al XVI-lea, mai exact la 1594, cu șapte ani mai devreme față de Marea Unire a lui Mihai, în urma făgăduinței făcute de domnitor Sfântului Nicolae, cum spune cartea.
Consemnările cronicarului muntean Radu Popescu şi ale cronicarului maghiar Szamosközy Istvan spun că, pe vremea când Mihai era Ban al Craiovei, fiind condamnat la moarte de către Alexandru Vodă cel Rău, în drumul pe care a fost condus, spre locul execuţiei, a cerut voie gărzilor să intre să se închine aici, în Biserica Albă-Postăvari (demolată și ea în timpul regimului comunist). Aici s-a rugat în faţa icoanei Sfântului Nicolae căruia i-a făgăduit că-i va înălţa o mănăstire în apropiere, dacă Sfântul îl scapă de la moarte. Rugăciunea i-a fost ascultată şi, ajuns la locul execuţiei, călăul, speriat de chipul măreţ al Banului Craiovei, a aruncat securea spunând:
– Nu pot să omor pe acest om.
Scăpat de la moarte, Mihai şi-a ţinut făgăduiala şi a ridicat Mănăstirea cu hramul Sfântului Nicolae, cunoscută sub numele de Mănăstirea Mihai Vodă, bijuterie arhitectonică, în prezent monument UNESCO.
În timpul regimului comunist, biserica a scăpat miraculos de buldozere. Se spune că în preziua demolarii, Ceauşescu ar fi avut un vis cumplit, ce l-a determinat să renunţe la demolare şi să accepte soluţia translatării. Astfel, biserica a fost translatată 289 m din Dealul Spirii (Dealul Uranus) în spatele clădirilor ce mărginesc Splaiul Independenţei, pe strada Sapienţei, după care a fost închisă şi nu s-a mai slujit în ea până în anul 1994. În acest sens, pe placa din curtea bisericii sunt înscrise următoarele cuvinte: „Acest străvechi lăcaş ce strălucea odinioară pe Dealul Uranus, fiind cea mai frumoasă cetate medievală, a scăpat de vitregiile vremurilor din urmă fiind strămutată în anul 1985 în strada Sapienţei. Din mila lui Dumnezeu, Biserica a fost redeschisă în anii de arhipăstorire a P.S. Teoctist Patriarh al BOR, sfinţită şi predată cultului la 17 aprilie 1994 de către P.S. Teodosie Snagoveanul şi încredinţată P.S. Preot Adrian Beldianu”.
Se știe, pe 21 ianuarie 1985, peste doar câteva zile se împlinesc niște ani, a avut loc mutarea Palatului Sinodal, o clădire care cântărea 9.000 tone, clădirea avea 52 de metri lungime, 25 metri lățime, trei nivele, iarna, și, după cum spune Omul despre care am dat să amintesc, dar nu i-am dat identitatea, e vorba de inginerul Eugen Iordăchescu, pe atunci director tehnic la Institutul Proiect București, astăzi, la cei peste 87 de ani ai săi simplu pensionar, dar foarte activ cu memoria, energic fizic, după cum mi-am dat seama din presă, totul s-a realizat fără reproș. Cu centrala termică în funcțiune în subsolul clădirii, cu uriașa bibliotecă a instituției care și cărțile însemnau vreo 1000 de tone. Și, totul în 13 ore, mutat pe o distanță de 20-35 metri, când afară erau minus 18 grade…
La doar trei luni, după mutarea Palatului Sinodal, Ceaușescu a decis dărâmarea Mânăstirii Mihai Vodă, dar după ce repede au fost demolate anexele și zidul, poate ca urmare a protestelor și memoriilor primite, neînduplecatul a avut visul despre care legendele spun atâtea.
Relatările cunoscătorilor spun că Ceaușescu, în mod ciudat, s-a lăsat înduplecat, a oprit nelegiuirea – demolarea așezământului – și a lăsat inginerul să salveze esențialul, să ia de acolo biserica mânăstirii și turnul clopotniței, mai exact, cam tot ce rămăsese nedărâmat. Era vorba de o mutare aproape imposibilă, pe o pantă de 289 metri, care cobora pe o verticală de 6,2 metri.
-Unghiul mare de pantă era dificultatea la mutarea bisericii Mihai Vodă, pe care presa timpului o înfățișează în splendoarea ei, gata pregătită de a porni pe șine. A fost o lucrare foarte grea, cu calcule și tehnici mai delicate. Le-am mutat în tandem, mai întâi clopotnița, apoi biserica, care cântărea 3700 de tone, cu viteza de 2,20 metri pe oră. După zile multe de tensiune și transpirație, au ajuns cu bine la noua lor adresă, Sapienți nr. 4, acolo unde se află astăzi.
Părintele paroh Adrian Beldianu a relatat verbal și în presă cum a doua zi, după sfințirea bisericii, doamnele venite pentru curățenie au constatat că Icoana Maicii Domnului pictată pe un fond albastru deschis, crăpată pe mijloc și deteriorată, era fierbinte și nu putea fi scoasă din lada în care se afla. Mai întâi, părintele a crezut că Icoana era fierbinte din cauza unor posibile lumânări aprinse în apropiere, dar cum în biserică nu ardeau lumânări, atunci, părintele, cu bucurie dar și cu teamă sfântă, amestecată, a constatat și a declarat concluzia însușită, era vorba de o minune dumnezeiască. Că însăși Maica Domnului îl îndeamnă ca paroh și om să o restaureze. În timpul lucrării de restaurare, realizată de una dintre cele mai cunoscute profesioniste, specialistă în icoane cantacuzine, Irina Predescu, a ieșit la iveală inscripția cu numele Icoanei, Odighitria, însemnul donației făcute de monahul Ioan din Rusicon (Muntele Sfânt), anul 1666 și semnătura acestuia.
Odighitria (Hodighitria) însemna „cea care te povățuiește și care te întâmpină”, „te previne înainte de necazuri”. Icoana era un dar pentru Mihai Viteazul, însă a ajuns la București la mult timp după moartea voievodului. Părintele paroh, dându-și seama nu numai de valoarea istorică a Icoanei, cât și de valoarea ei duhovnicească, a apelat la studenții din Salonic cu rugămintea de a-i căuta Istoricul și Slujba Icoanei. Până să primească răspuns, atât părintele, cât și credincioșii au constatat cum Icoana începea să li se descopere în tainele ei,în mod miraculos, la praznicile Sfinției Sale, când se îmbujorează, își adună sau desface gura. În momentele de cumpănă din timpul lucrărilor de restaurare a bisericii Mihai Vodă, Icoana se întrista sau se lumina.
O altă mare minune, poate cea mai mare, trăită de o credincioasă. Din cauza unei intervenții chirurgicale, respectiva a fost anunțată de doctori că nu va avea copii. Zdrobită de veste, pacienta s-a lăsat convinsă de o prietenă să vină la biserică. Părintele paroh a sfătuit-o și i-a dat canon să săvârșească neîntrerupt, timp de 40 de zile, Paraclisul Icoanei Maicii Domnului, iar la sfârșit Acatistul Bunei Vestiri. Urmarea? Nu după mult timp, femeia revenind la ușa Altarului l-a anunțat pe părinte Vestea cea mare, că va avea un prunc. La termen, s-a născut o fetiță sănătoasă și frumoasă, primul copil închinat Maicii Domnului Odighitria.
Au urmat și alte asemenea minuni, tineri care s-au căsătorit, bolnavi care au primit alinare și vindecare prin rugăciune.
Mai târziu, părintele paroh a primit Slujba și Istoricul Icoanei Maicii Domnului Odighitria din Mănăstirea Xenofon din Sfântul Munte Athos. Citind Istoricul, părintele a constatat că toate minunile săvârșite în biserica Mănăstirii Mihai Vodă sunt aceleași cu cele ale Icoanei surori. A mai aflat un lucru nou, că Icoana Maicii Domunului Odighitria are și darul izbăvirii de cancer a credincioșilor-credincioși.
Părintele mai spune în “Cuvânt înainte” la “Paraclisul Icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”, tipărită cu binecuvântarea P.S. Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului: “Apoi am deslușit ceea ce eu duhovnicește intuisem deja, că Paraclisul Preasfintei Icoanei se citește întotdeauna urmat de Acatistul Bunei Vestiri;
Maica Domnului m-a luminat.
Maica Domnului să ne binecuvinteze și să ne învrednicească să fim neobosiți închinători și slujitori ai acestei Sfinte Icoane Povățuitoare, ce se prăznuiește cu sărbătoare în fiecare an, la 21 ianuarie (stil nou).”
Amin.
“Rugăciunea este cel mai bun dar pe care-l putem primi gratis. Nu e cu nicio plată, dar aduce o mare răsplată.
În momentele dificile, caută-L pe Dumnezeu !
În momentele de liniște, adoră-L pe Dumnezeu !
În momentele dureroase, ai încredere în Dumnezeu !
În toate momentele, mulțumește-I lui Dumnezeu !

Cu multă dragoste, pentru tine.

Pe cât de repede a venit, pe atât de repede trebuie să se ducă. Fecioara care ia problemele.
Când ajunge la tine, trebuie (este bine) să și plece mai departe.

EȘTI UN PRIETEN CARE MERITĂ VIATĂ LUNGĂ ,CU SĂNATATE ȘI VOIE BUNĂ ! Am cerut un înger pentru a veghea asupra ta noaptea trecută dar, a venit înapoi. L-am întrebat „De ce?” Îngerul a spus: „Îngerii nu veghează asupra îngerilor!!” Există 20 de îngeri în lumea ta. 10 dintre ei au dormit, 9 s-au jucat și 1e citește mesajul. Te rog să citesti. Nu e glumă. Îngerii au observat că te lupți cu ceva. Ei spun că a trecut. Vei primi o binecuvântare. Dacă, crezi în îngeri, trimite acest mesaj, te rog să nu-l ignori, vei vedea. Există două lucruri care se vor rezolva. Mâine va fi cea mai bună zi « .

​Un documentar despre cele de mai sus, despre sistematizarea Bucureștiului, dărâmarea sau translarea clădirilor, cu răspunderea inginerului Eugen Iordăchescu care a salvat din calea buldozerilor lui Ceaușescu un număr de 12 biserici, monumente ale partimoniului,a publicat pe două pagini revista Formula As (decembrie 2016, nr. 1245) sub semnătura lui Cătălin Apostol, cu multe informații pentru că a stat de vorbă cu salvatorul.
​Aflăm și că, din 1984, inginerul are titlul de doctor obținut cu lucrarea « Concepția, calculul, proiectarea și tehnologia lucrărilor de deplasare a clădirilor », are publicate trei cărți, zeci de articole în reviste de specialitate, din țară și străinătate, a fost un participant activ cu lucrări personale la numeroase manifestări științifice, la Stanford-California, Paris, Chișinău, iar după decembrie 1989 împreună cu fiul, Adrian Iordăchescu,inginer și doctor în același domeniu, au conceput și lucrează în sfera protecției antiseismice a construcțiilor, tehnologie aplicată și la clădirea în care se află acceleratorul de particule de la Măgurele.

14 ianuarie 2017



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 26 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5