Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Marea Unire în literatură și artă

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Primit pentru publicare: 09 Iul. 2018
Autor: Mircea DAROȘI, Bistrița
Publicat: 09 Iul. 2018
Editor: Ion ISTRATE

 

 

 

Marea Unire în literatură și artă

 

      De-a lungul secolelor, ideea unității naționale a fost mereu prezentă în conștiința poporului nostru. Un rol important în promovarea ei l-a avut literatura și arta. Primele manifestări scrise apar la mijlocul secolului al XVI-lea în literatura română veche, reprezentată prin cărțile religioase. Cei care și-au adus o contribuție de seamă la trezirea conștiinței de neam prin istoricele lor ,,Letopisețe…”, au fost cronicarii Grigore Ureche, Miron Costin și Ion Neculce. Au consolidat-o apoi corifeii Școlii Ardelene,  Petru Maior, Gheorghe Șincai, Samuil Micu și Ion Buduai Deleanu, care au contribuit prin întreaga lor activitate la ,,închegarea și la înfiriparea neamului românesc într-o singură unitate etnică ”. Purtători de drapel pentru Unire s-au dovedit reprezentanții literaturii pașoptiste, o epocă de avânt și de mari creații artistice : Mihai Eminescu, Alexandru Vlahuță, Vasile Alecsandri, Andrei Mureșanu, Nicolae Bălcescu, Cezar Boliac, Costache Negruzi, Dimitrie Bolintineanu, George Barițiu. De același ideal au fost animați și scriitorii care au trăit evenimentul Marii Uniri, precum Octavian Goga,  Lucian Blaga, ori Liviu Rebreanu. Operele lor s-au dovedit a fi adevărate ,,arme” de luptă. Intrarea României în primul război mondial (1916) a făcut ca mulți dintre scriitorii noștri să se înroleze în armată ca simpli soldați : George Topârceanu luptă pe frontul de sud din Dobrogea, este luat prizonier și pe baza celor trăite în război, va publica ,, Amintiri din luptele de la Turtucaia ”.Pe același front se va afla și Octavian Goga, a cărui valoare este recunoscută și în rândul armatei, drept pentru care i se recomandă să se retragă, pentru că scrisul său este mai de folos țării. : ,,Câteva pagini scrise de dumneata echivalează cu cel puțin două divizii ”, spune comandantul său. Se refugiază la Iași, unde, împreună cu Sadoveanu, Vlahuță și Lucian Blaga editează ziarul ,,România”. Despre contribuția lui Goga la înfăptuirea unității naționale a tuturor românilor vorbește presa acelei vremi în care publică numeroase articole și poezii, făcându-se purtător de steag în bătălia pentru realizarea acestui vis, așa cum spun și versurile sale : ,,Avem un vis neîmplinit/ Copil al suferinții./ De dragul lui au răposat/ Și moșii și părinții ” ( Noi ). Ca un ordin de chemare sună și versurile următoare : ,,Veniți, români ! Porniți-vă spre munte,/ V-arată drumul morții din morminte/ Să nu uitați a veacurilor carte, /Veniți, veniți ! Căci adevăr zic vouă, / Ori vă mutați hotarul mai departe,/ Ori veți muri cu trupul frânt în două ! ” (Latinitatea din tranșee ). Volumul ,,Strigăte în pustiu ” cuprinde apeluri pentru eliberarea românilor aflați sub stăpânire străină. Cuvintele lui se înfigeau adânc în sufletul cititorului : ,, N-o să fie atâta încăpere în sufletul d-voastră, câtă durere vă aduc eu din Ardeal”  sau ,,Viitorul Ardealului e în ranița soldatului român” . O mare rezonanță o au și poeziile din volumul ,,Cântece fără țară ”. La împlinirea marelui vis al românilor, poetul exclamă cu entuziasm și mare bucurie : ,,Te-am dărâmat hotar de-odinioară,/ Brâu împletit din lacrimi și din sânge,/ Veriga ta de foc nu ne mai strânge/ Și lanțul tău a încetat să doară” . Pe frontul din Transilvania și apoi pe cel din Moldova s-a aflat și scriitorul Camil Petrescu, rămas cu urmări grave de auz din cauza bombardamentelor. El este autorul romanului ,,Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război ” care evocă ororile celei dintâi conflagrații. În momentul când România a intrat în război, Liviu Rebreanu avea o experiență militară, deoarece activase într-un regiment al armatei austro-ungare. El a trăit drama războiului, dar mai ales, a fost marcat de situația fratelui său Emil Rebreanu, care a încercat să dezerteze, dar a fost prins și spânzurat. Drama fratelui său l-a determinat să scrie romanul ,,Pădurea spânzuraților”. Cel cea cântat toate vitejiile neamului, de la Gelu al legendei și până la dorobanții din 77, moare fără a fi văzut cu ochii pe aceia care au onorat din nou sfântul drapel al țării” , spune Nicolae Iorga despre George Coșbuc. În sufletul lui s-au reflectat toate aspirațiile neamului nostru, el însuși numindu-se ,,Suflet în sufletul neamului meu ”.Ideea unității noastre naționale s-a reflectat și în domeniul celorlalte arte. În pictură s-a afirmat Nicolae Grigorescu, care a realizat numeroase tablouri ce oglindesc războiul pentru independența de stat a României : Atacul de la Smârdan, Grivița, Dorobanțul și altele, fiind participant direct pe câmpul de luptă, iar Theodor Aman redă ,,Lupta de la Călugăreni”  în care, eroul este Mihai Viteazul și în ,,Atacul de noapte” Vlad Țepeș. ,,Hora de la Aninoasa” a aceluiași autor este un veritabil simbol al unității și identității noastre. C.D. Rosenthal pictează ,,România revoluționară”, iar D.Stoica ,,Intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia”. Cel care a cucerit universalitatea în domeniul sculpturii a fost Constantin Brâncuși, realizatorul Ansamblului de la Târgu Jiu, dedicat soldaților români căzuți în primul război mondial : Masa tăcerii, Poarta sărutului și Coloana infinitului. Un simbol al virtuților neamului nostru sunt numeroasele busturi și monumente ale personalităților istorice ridicate în mai toate orașele țării. În domeniul muzicii, Ciprian Porumbescu se dovedește un unionist convins, un militant al întregirii între aceleași hotare a spațiului limbii române. El este autorul ,,Baladei”, a ,,Cântecului gintei latine ”, a ,,Imnului unirii ” și a cunoscutului cântec ,,Pe-al nostru steag e scris unire ”, etc. Renumit în acest domeniu este și George Enescu, autorul ,,Rapsodiei Române”. În arhitectură dăinuie din cele mai îndepărtate vremuri vestitele catedrale, biserici, palate și mănăstiri ridicate cu atâta măiestrie de către arhitecții români. Nici cinematografia n-a rămas mai prejos. Ne amintim cu drag de numeroasele filme istorice realizate de regizorul Sergiu Nicolaescu. Arta fotografică a intrat în istorie prin cele trei fotografii realizate de Samoilă Mârza în timpul desfășurării actului de unire de la Alba Iulia. Pe una dintre acestea sunt identificați câțiva năsăudeni, purtători de drapel sau membri ai grupului aflați în prim plan : dr. Titus Slăvoacă, dr.Pavel Gălan, gospodar Marcu Boca (primul portdrapel ), înv. Ieronim Galeș (al doilea portdrapel ), primar Ambrozie Galeș, plt.Florea Ureche, pr. Iuliu Ceorceriu, gospodar Constantin Gălan. Literatura și arta  a fost și va rămâne în istoria acestui popor o pagină de aur prin care cinstește marele eveniment înfăptuit la 1 Decembrie 1918.

Năsăudenii în prim plan

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 40 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5