În cadrul proiectului ,,Săptămâna Altfel” desfăşurat la Colegiul Naţional ,,Mihai Eminescu”, Maria Moisoiu, autoare a patru volume de poezii publicate la Editura Agata, ne oferă câteva răspunsuri într-un interviu pentru revista ,,Dacia Literară” a acestui colegiu. Aşadar, avem onoarea să vă prezentăm în acest număr al revistei mărturisirile unui suflet de poet pentru a desluşi câteva dintre tainele creaţiei.

Când aţi scris prima dumneavoastră carte şi care a fost aceasta?
Am debutat în vara anului 2010 cu volumul de poeme „Legenda satului de altădată” , scriere ce-mi va rămâne lipită pe suflet pentru totdeauna. Nu-ţi ascund că am manuscrisele unor poezii aşternute pe hârtie cu mult timp înainte. S-ar putea spune că am lăsat timpul apariţiei publice să treacă pe lângă mine.

Ce vă inspiră în scrierile dumneavoastră?
Natura, anotimpurile, evenimentele pe care le-am trăit împreună cu semenii-pasageri ca şi mine în trenul vieţii.

V-aţi dorit dintotdeauna să fiţi scriitor?
Dintotdeauna am simţit că am o dispoziţie specială pentru creaţia poeziei dar nici în visele cele mai frumoase nu mi s-a arătat chipul de poetă. Ş-apoi lucrul acesta nu se poate programa. Creaţia poetică vine din altă lume, precum o întâmplare, o chemare.

Ce rol o jucat literatura în viaţa dumneavoastră?
În cazul meu, cred că a avut un rol foarte mare. M-am născut într-un sat de poveste, cu tot ce-ţi poate oferi mai frumos atmosfera părintească şi natura cu miracolul ei, dar până la urmă trebuia să-mi aleg o cale. Sunt convinsă că literatura mi-a deschis orizontul de viaţă. Unele personaje din cărţi mi-au fost modele de viaţă; metaforele, imaginaţia din creaţiile literare mi-au creat emoţii, m-au pus mereu pe gânduri; din învăţăturile celebre am „furat” cât am putut despre înţelepciune, simplitate, modestie, moralitate. Şi câte s-ar mai putea spune … … …

Cum aţi descrie în câteva cuvinte mesajul celei mai recente cărţi scrise de dumneavoastră ?
Volumul de poeme „Videoclipe” se adresează cu precădere celor care ştiu să-şi trăiască „clipele” cu sensibilitate, înţelepciune, emoţii şi au chemarea să găsească frumuseţea ascunsă în natură, prieteni, amintiri. Mesajul meu este unul încurajator şi optimist: şi totuşi există valoare, candoare, suflet frumos.

Credeţi că îndepărtarea tinerilor de lectură este un fenomen caracteristic generaţiei contemporane şi că s-a petrecut brusc sau tinerii au avut dintotdeauna tendinţa de a ignora anumite valori recunoscute ?
Nu cred că tinerii s-au îndepărtat de lectură sau mai bine zis nu aş generaliza acest fenomen despre care se discută atât de mult în ultima vreme. Numai că în zilele noastre, tinerii au mai multa apetenţă spre IT, ştiinţe exacte, racordarea la cerinţele evoluţiei globale. În acelaşi timp refuz să cred că nu există tineri cărora să nu le placă literatură.
Cum ar fi viaţa noastră fără poezie? Poezia se cântă, poezia înseamnă culoare, lumină şi iubire.
Sunt plăcut impresionată de iniţiativa Primăriei de a pune la dispoziţia artiştilor plastici, scriitorilor, oamenilor de creaţie, pietonalul Centrul Istoric al Botoşanilor pentru a organiza în perioada estivală diferite manifestări culturale. În fata Centrului Cultural situat lângă casa unde a locuit marele nostru poet Mihai Eminescu până la vârsta de 4 ani va funcţiona terasa ,,Confluente Literare” loc unde tinerii vor putea participa şi chiar iniţia diferite activităţi. Eu sunt încrezătoare că va fi o reuşită.

Aveţi încredere în noua generaţie ?
Categoric da, nimic nu s-ar putea face fără încredere. Din păcate, o parte din adulţi îşi exprima scepticismul, neîncrederea în orice, văicăreala devenind o boală generală. Nu contest că fiecare generaţie se comporta altfel, în funcţie de timpul, împrejurările şi situaţiile în care trăiesc. Şi nu pot să nu văd că tinerii din ziua de azi au acces mult mai uşor la „plăcerile vinovate” ale vieţii. Şi nu există pădure fără uscături. Dar să nu judecăm tinerii după aparenţe, după hainele pe care le îmbracă, după exuberantele comportamentale caracteristice adolescenţei, uitând mereu cum erau noi, adulţii, la vârsta voastră şi câte lucruri interzise făceam atunci.
Eu am văzut o grămadă de tineri frumoşi, inteligenţi, educaţi care mi-au încântat sufletul şi care m-au făcut să am încredere în viitor. Uneori şi-au demonstrat capacitatea prin gesturi mărunte, dar care vorbesc despre caracterul unor oameni deosebiţi.

Unde vedeţi locul literaturii romane în cadrul literaturii universale?
Grea întrebare. După cum prea bine ştiţi, clasicii literaturii române sunt bine cunoscuţi în lume. În ce priveşte scriitorii contemporani, se fac eforturi modeste de promovare prin: tipărirea lucrărilor valoroase in limbi străine, târguri şi dialoguri literare. Au fost şi nominalizări pentru premii, dar ceva trebuie făcut pentru a ne face mai bine cunoscuţi şi a pătrunde în lumea literaturii universale cu operele contemporane.

Dacă ar fi să alegeţi 3 scriitori semnificativi pentru literatura română, care ar fi aceia şi de ce ?
Aş îndrăzni să mă opresc la câte un singur reprezentant aparţinând celor trei genuri literare: liric – Mircea Cărtărescu, epic – Mircea Eliade, dramatic – Matei Vişniec, pentru inovaţie, subiecte tratate şi larga adresabilitate.

Care sunt proiectele dumneavoastră de viitor ?
Cred că voi continua să scriu poezii încercând alte teme, dar mă bate gândul să abordez şi un alt gen literar.

Care este mesajul dumneavoastră pentru cititorii cărţilor al căror autor sunteţi ?
Cititorule, încarcă-ţi sufletul cu sensibilitate adolescentină, cu dispoziţia lirică de a vedea elementele existentului. Aştept un zâmbet pe chipul tău.