Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    MĂRITE CUZA, NE SALVEAZĂ!

    Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 12 (132), Decembrie 2019
    Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
    ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
    ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
    Director: Ion ISTRATE

    MĂRITE CUZA, NE SALVEAZĂ!

    Primit pentru publicare: 29 Nov. 2019
    Autor: Lhana ROMA – NOVA
    Publicat:01 Dec. 2019
    © Lhana Roma -Nova, © Revista Luceafărul

    Editor: Ion ISTRATE
    Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro


     

    N-a fost uşor ca să înfrunţi Poarta
    şi numai Tu ştii cum a fost
    dar, preaînţelept, ai schimbat soarta
    în ziua sfântă, zi de post!

    Şi sfântă v-a rămâne în veacuri,
    și sfânt vei fi, al meu Român,
    căci ale tale sfinte leacuri
    ne-au preasfinţit pe-acest tărâm!

    Credeam că suntem blestemaţi
    de dacii noştri, de romani,
    de-acei strămoşi adevăraţi,
    Zamolxis cu ai lui titani.

    Gândeam că suntem pedepsiţi
    de zeii ce n-au fost trădaţi,
    de heruvimi, arhangheli, sfinţi,
    de-ai lui Traian şi Decebal soldaţi.

    Dac-am fi fost însă uitaţi
    de Dumnezeu, de Duhul Sfânt,
    cenuşă în vânt şi fără fraţi
    ne-am zvârcoli azi în mormânt…

    Al nostru crez, al nostru neam
    a fost doar unul şi va fi
    de-a pururi steaua la un geam
    în care chicotesc copii.

    Nicicând cotropitori, duşmani,
    pentru vecini şi-alte popoare,
    bogaţi… de-am fost, ori prea sărmani,
    noi am luptat pentru onoare.

    Credinţa doar, pământul sacru,
    prea româneşti, prea nestemate,
    murim pentru un fir de acru,
    pentru părinţi, soră şi frate.
    Căci nemurirea vom afla
    de nu trădăm nicicând, nicicum
    pe cei ce-au botezat şi-or boteza
    români pe românescul drum.

    Un singur drum avem în lume,
    acela ce ne-a fost redat
    într-un ianuarie anume
    de Cuza – domn şi împărat.

    Primit-am calea sfântă în dar
    în zi de iarnă secular,
    când s-a rescris în calendar
    a noastră ţară milenară.

    E calea noastră, e destinul
    cu care-am fost încredinţaţi,
    oricât de aspru fi-va chinul,
    nu vom trăda de-am fi trădaţi.

    Nu vrem fraţi vitregi şi surori
    de altă mamă sau alt tată,
    dar vom zbura până la nori
    să cerem zeilor… o fată.

    Să le-amintim din când în când,
    de ne vor da vreo ascultare,
    că ne-a trecut demult un rând
    şi-am îngheţat printre hotare.

    Încă străini în ţara noastră,
    străină limbă românească,
    Mărite Cuza, dumneavoastră,
    de ce îi lăsaţi să vă rănească?!

    Pe noi, cu cele trei Divane,
    destul de mici, precum se pare,
    neputincioşi printre liane,
    ne pot răni rechini şi fiare.

    Mărite Cuza, ne salvează! Încă o dată!
    Ne ia de mână, mare, mic,
    ne-ajută să găsim o fată
    ce-a fost răpită de-un a-mic!

    Ce are taină de botez
    nume de sfânt, părinţi români,
    doar tu eşti ’cela ce cutez’
    a te lupta cu-ai săi stăpâni!

    Când vei ajunge s-o întâlneşti
    să-i strigi scump numele, Moldova…
    Ea… te-a iubit! Tu… o iubeşti!
    Nu-ţi va întoarce în vreun fel vorba!

    S-o iei încet-încet de mână,
    să nu trezeşti pe-acei stăpâni,
    dar să nu laşi nici o fărâmă,
    ci ne fă iarăşi… Români!

    Făr’ de dânsa, astăzi suntem pe jumate
    Românie şi români
    iar, de n-o salvăm degrabă, vom fi una nulitate…
    Fără ochi şi fără mâni!

    Dă-ne ochii înapoi,
    ni-i deschide pe vecie,
    ni-i deschide pe-amândoi
    şi îi fă unul, să se ştie!

    Dă-ne braţele pierdute
    să simţim a ei căldură,
    s-o închinăm pe-a noastră frunte
    că, de nu, din nou ne-o fură!…

    Căci, trupul de este zdrenţuit
    ori e rupt în bucăţele,
    sufletu-i a fost demult înlănţuit
    şi, în lanţ, ce mai inele!…

    Dar dacă sufletu-i zdrobit
    bucată cu bucată,
    trupul e liber, e înrobit
    şi-i amândouă deodată!

    Însă de-s duse la surghiun
    şi trup şi suflet, într-o clipă,
    în ziua sfântă de Crăciun,
    îngerii toţi pierd o aripă.

    Precum ştim, pe fata noastră
    cu-al său suflet, cu-al său trup,
    au răpit-o pe fereastră
    şi din ea, bucăţi, tot rup…

    Mărite Cuza, ne salvează!
    Ne fă români adevăraţi…
    de-o sută de ani durează,
    suntem prea împovăraţi!

    Rugat-am zeii din vechime,
    rugat-am zei contemporani,
    cerut-am doar o românime
    ce-a fost pierdută printre ani.

    Nu ştim să ne închinăm cu slavă
    la cei ce ne-au vândut atunci
    dar spumegăm şi suntem lavă…
    Vin’ de ne ia să ne arunci!…

    Ne-aruncă peste gardul rece
    şi peste sârma prea ghimpată,
    să curgă sânge ce va trece
    din Prut în Nistru, ca pe hartă!

    Să curgă sânge în Bucovina
    ce-a fost uitată într-un cui
    când cei ce-agaţă harta îşi uită vina
    uitând că au rămas ai nimănui.

    Ai nimănui, cu ei, deodată,
    şi noi suntem uitaţi, valahii, ardelenii,
    toţi moldovenii vitregiţi de soartă,
    câmpenii, şi muntenii, şi delenii.

    Poţi să mai speri a fi românul
    ce crede că e liber, al său stăpân pe veci,
    când simţi cum creşte în tine chinul
    când viză îţi cer de vrei să treci?

    Mă mint că sunt acel român
    ce s-a eliberat mai ieri pe sine
    dar ştiu că încă am stăpân
    şi… îmi e aşa ruşine!
    (24.01.2017)



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5