Matthew White, Marea carte a inumanitățíi. O istorie a erorilor în 100 de episoade – traducere din limba engleză de Dana Ligia Ilia, Ed. Humanitas, București, redactor Dan Flonta, Cuvânt înainte Steven Pinker,  2015-2016, peste 800 de pagini

Mathew White este bibliotecar la Tribunalul Federal din Riahmond, Virginia. Pasionat de istorie a creat în 1998 site-ul „Historical Atlas of the Twentieth Century”, pe care a postat o serie de date comparative despre istoria secolului XX, multe dintre ele precedate  prin intermediul unor hărți interactive, statisticile și relatările sale  au avut succes în rândul publicului larg, unele au fost preluate și citate de istorici. În anii următori autorul s-a cufundat într-o minuțioasă muncă de cercetare, materializată prin lucrarea de față.

„Matthew White s-a înhămat la o întreprindere pe care nici un istoric de profesie nu şi-a asumat-o până acum: aceea de a selecta din mulţimea de hecatombe cu care este presărată istoria cele o sută de atrocităţi care au făcut cel mai mare număr de victime. Pornind de la războaiele medice şi ajungând până la Africa zilelor noastre, White ne oferă o istorie a omenirii axată pe marile mase fără nume care au tras mereu ponoasele de pe urma ambiţiilor conducătorilor lor: greci, chinezi şi azteci, germani, englezi şi ruşi sunt prinşi într-o suită nesfârşită de campanii de cucerire, conflicte civile, epurări etnice sau războaie coloniale. Din învălmăşeala evenimentelor se desprind fapte curioase şi concluzii surprinzătoare”, au scris prezentatorii lucrării.

După cum se știe, cartea a apărut în 2011 într-o ediție americană (Thegreat Big Book of Horrible Things The Definitive Chronicle of history-s 100 Worst Asocitice) și una britanică (Atrocitaxilogy Humanty-s 100 Deadliest Achievements).

Volumul a fost tradus în italiană, spaniolă, portughez și japoneză.

Despre asemenea cărți, la 5 martie 2017, prof. Augustin Rus scria: …„Păstrez cu mare grijă două cărți cumpărate în perioada studenției, cu autografe de la autori, „Baricadele Parisului” pe care prof. D. Rosensweig îmi ura să trec cu succes toate „baricadele” facultății și ale vieții, și „Decebal” unde D. Almaș îmi mulțumea pentru „sârguința” cu care îi citesc cărțile. Și tot din lumea cărților îmi amintesc o pățanie a preotului prof. univ. dr. Stelian Tofană care este oprit în satul său natal de un cetățean de altă religie, care încerca să-i comenteze ceva din Biblie, la care părintele după ce l-a ascultat un timp i-a replicat – știi care este diferența între mine și dumneata ? – un vagon de cărți citite!, replică după care fiecare și-a urmat calea sa. Am la îndemână „Era extremelor – O istorie a sec. XX 1914-1991” scrisă de Eric Hobsbawm, „Marea carte a inumanității – O istorie a ororilor în 100 de episoade” scrisă de Matthew White și „Istoria Transilvaniei” –ediție revăzută și adăugită- scrisă de profesorii universitari clujeni Ioan-Aurel Pop și Ioan Bolovan, cărți pe care dacă o să le lecturez poate o să mă clarific cum a fost cu Pax Romana, Pax Britanica și Pax Americana, că istoria este un izvor nesecat de învățăminte și de luări aminte pilduitoare chiar dacă evenimentele sunt prin definiție irepetabile.
În era „imperiilor” informatice își pun poate tot mai mulți întrebarea – ce loc mai ocupă lectura cărților în ziua de azi ? și totuși „cărțile, din cărți se fac”

Ion N. Oprea, Iași, 16 august 2020.