Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

„ Memoria arhivelor botoşănene – Nicolae Iorga”

MedianPrimit pentru publicare: 25 nov.2015
Autor: Prof. Gheorghe MEDIAN, redactor al Rev. Luceafărul (Bt)
Publicat: 25 nov.2015   

 

 „ Memoria arhivelor botoşănene – Nicolae Iorga”                                                               

Comemorarea a 75 de ani de la moartea tragică a marelui istoric Nicolae Iorga, este marcată, în acest an, la Botoşani, de un eveniment deosebit: lansarea cărţii de documente „Memoria arhivelor botoşănene – Nicolae Iorga”, apărut la Editura „Axa”.

Rod al cercetării întreprinse de un colectiv de istorici  format din dr. în istorie Sergiu Balanovici, muzeograf, şeful Secţiei Memoriale din cadrul Muzeului Judeţean Botoşani, Rodica Cracană, director al Serviciului Judeţean Botoşani al Arhivelor Naţionale şi George Arhip, muzeograf la Casa Memorială „Nicolae Iorga”, volumul de faţă, cuprinde totalitatea documentelor care fac referire la Nicolae Iorga  depistate până acum în fondurile arhivistice botoşănene ( acte de stare civilă, documente şcolare, corespondenţă, presă). Este prima cercetare exhaustivă, având ca scop punerea în valoare a tot ceea ce memoria arhivelor botoşănene păstrează relativ la legăturile lui Nicolae Iorga cu locul naşterii sale şi, de la început, se cuvine să remarcăm volumul imens de muncă pe care cei trei cercetători au trebuit să-l depună în acest sens.

Meritele autorilor volumului de faţă sunt mult mai numeroase, dar, din dorinţa de a nu epuiza totalitatea consideraţiilor care se vor face pe marginea acestuia, ne rezumăm la a le releva pe cele care ni s-au părut deosebite.

În primul rând, trebuie să apreciem inspiraţia autorilor de a aborda un subiect, în privinţa căruia, se părea că nu mai este nimic de spus. Cercetătorii care s-au ocupat de primii ani de viaţă ai marelui istoric, petrecuţi la Botoşani, de familia sa, şi de legăturile cu oraşul natal şi au studiat în acest sens arhivele botoşănene, s-au mulţumit cu câteva documente, uşor de depistat: actul de naştere, extrasele din cataloagele şcolare ale claselor primare urmate de Nicolae Iorga la Şcoala Primară de Băieţi „Marchian”, cererile adresate Primăriei, în vederea primirii unei pensii de pe urma soţului său, de  către mama sa Zulnia Iorga, corespondenţa cu profesorul Ariton Iacobeanu, relativă la Universitatea Populară „Nicolae Iorga” ale cărei cursuri s-au ţinut aici între 1924 – 1929, şi cu nu foarte numeroasele exemplare din presa locală, care fac trimitere la activitatea multilaterală a acestuia, lăsând impresia că dincolo de ele, nu se mai găseşte nimic.

Trecând peste această părere, pe care, de câteva decenii nimeni nu a pus-o la îndoială, autorii volumului au adâncit cercetarea, având satisfacţia să descopere documente ignorate până cum, sau pur şi simplu, necunoscute. Ne referim aici, la cataloagele şcolare de la Şcoala  Primară„ Marchian”, cu extrase cuprinzând notele obţinute de George Iorga, fratele savantului, care-l relevă ca pe un şcolar eminent, dar, mai cu seamă, la documentele privind rudele apropiate ale istoricului: unchii săi după tată,  Iacob (actul de deces), şi Emanoil (scrisoarea prin care tatăl acestuia, Costache Iorga, îi face cunoscută data naşterii, şi actul de căsătorie cu Ecaterina Bontaş), Constantin, fiul lui Alecu Iorga, fratele bunicul (actul de căsătorie cu Aglaia Dimitriu, garanţia depusă pentru obţinerea postului de portărel la Tribunalul Botoşani, actul de naştere al fiicei acestuia Maria, actul de vânzare-cumpărare a unei case moştenite de la mama sa în Botoşani, actul de naştere al nepoatei sale, Maria Aglaia Ursian, şi actul de căsătorie al acesteia, cu Grigore Angelescu, din anul 1913). Citând acest ultim document, suntem de părere că pot trăi încă la Botoşani, urmaşi ai familiei Iorga, o cercetare în acest sens, pornindu-se de la datele ştiute, fiind o tentantă temă de cercetare pentru istorici.

Demnă de apreciat este atenţia pe care autorii volumului au dat-o documentelor care privesc relaţiile lui Nicolae Iorga cu Botoşanii, unele dintre acestea necitate până acum, precum procesele verbale ale Biroului Electoral Central, privind candidaturile profesorilor Nicolae Iorga şi Ariton Iacobeanu la alegerile parlamentare din anul 1922  sau adresele istoricului, în calitate de preşedinte al Comisiei Monumentelor Istorice către parohul Bisericii Sf. Gheorghe din Botoşani, privind construirea cafasului şi casei parohiale, către stareţul Mănăstirii Gorovei, privind alocarea, din partea aceleiaşi instituţii, a sumei de 5000 de lei, pentru reparaţii şi nu în ultimul rând către preotul paroh al Schitului Orăşeni – Cristeşti, prin care-l informează că a fost delegat un arhitect care va stabili necesarul de lucrări la biserica de lemn din localitate

Meritoriu este efortul autorilor de a consemna în volum toate informaţiile inserate în presa botoşăneană, timp de aproape o jumătate de secol (1883 – 1940), relative la marele istoric şi familia acestuia.  Majoritatea acestora  îl privesc pe Nicolae Iorga ( informaţii privind studiile universitare, prezenţa la Botoşani în calitate de conferenţiar, alegerea ca membru al Academiei Române, candidatura la alegerile parlamentare din partea judeţului Botoşani, participarea la cursurile Universităţii Populare „N.Iorga”, vizitele la Botoşani şi Dorohoi, manifestările care i-au fost dedicate cu prilejul împlinirii vârstei de 60 de ani, ecouri la vestea sfârşitului său tragic). Câteva dintre acestea fac referire la rudele istoricului, şi merită a fi evidenţiate în mod deosebit, deoarece, relaţionate cu documentele de stare civilă, aduc contribuţii la biografia  acestuia. Avem în vedere aici, între altele, articolele din presă privind căsătoria, în anul 1893 a  Mariei Iorga cu locotenentul Gheorghe Ursian şi, după decesul acestuia, în anul 1899, cu Olivier Bălăceanu,  şi a fiicei acesteia, Maria Aglaia, cu Grigore Angelescu, în anul 1913, informaţii ce pot fi folosite în completarea arborelui genealogic al istoricului.

Un element care trebuie reţinut, este grija autorilor de lămuri pe deplin cititorii asupra subiectului tratat. Prin urmare, documentele cuprinse în volum sunt însoţite de note explicative, care detaliază aspecte privind viaţa şi activitatea unora dintre cei amintiţi ( bunicul istoricului, Costache Iorga, tatăl, Nicu Iorga, fraţii acestuia, Emanoil, Iacob şi Gheorghe, Constantin Iorga, vărul tatălui, arhimandritul Marchian Folescu, ctitorul şcolii primare ale cărei cursuri le-a urmat la Botoşani, institutorii Constantin Gallin şi I. Bălăşescu, profesorii Tiberiu Crudu, Ariton Iacobeanu, preotul Dumitru Furtună, avocatul şi scriitorul Ioan Missir), dau detalii în privinţa Programei şcolare pentru clasele primare din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, asupra alegerilor parlamentare din prima jumătate a secolului al XX-lea, fac referire la activitatea Comisiunii Monumentelor Istorice şi completează informaţiile din documente privind vizitele făcute de Nicolae Iorga la Botoşani şi Dorohoi. Nu este mai puţin de apreciat faptul că autorii corectează o serie de date, intrate în circulaţie, precum anii de naştere ai fratelui istoricului, George Iorga şi Mariei Ursian.

Un ultim aspect pe care ţinem să-l mai apreciem, priveşte modul de organizare a materialului documentar care a stat la baza volumului privind legăturile lui Nicolae Iorga cu Botoşanii, conceput de aşa manieră încât, cele patru capitole în care este structurat volumul, fiecare în parte şi toate la un loc, conduc cititorul spre o lesnicioasă înţelegere a subiectului tratat.

Concluzionând, putem afirma că volumul de documente „Memoria  arhivelor botoşănene – Nicolae Iorga”, reprezintă o realizare importantă a  cercetătorilor botoşăneni mai sus citaţi, o contribuţie de care va trebui să se ţină seama la biografia marelui istoric, şi avem convingerea că va avea o bună primire în rândul specialiştilor şi publicului larg, iubitor de istorie. Credem, de asemenea, că volumul recent apărut, va atrage atenţia membrilor juriului de acordare a Premiului Naţional pentru Istorie „Nicolae Iorga” pentru anul 2016 şi nu ne – ar surprinde dacă ar fi cel premiat.

                           



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 40 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5