Mi-e dor de rima orașului vechi

Cristina MAXIM BÎGU

mi-e dor să cânte iar vioara
prin versul nou cu veche rimă,
să geamă sunete-n surdină
cum păsările-n curte vara.

mi-e dor să cânte iarăși apa

sub poduri rupte de furtună

și să-mpletească o cunună

ca stelele-n adâncuri noaptea.

mi-e dor de mâna ta, Natură,

să pipăi febra frunții mele,

s-alungi durerea gândurilor grele,

să îmi alinți întreaga mea făptură.

mi-e dor să-nvingă iarăși rima

pe străzile din Centrul Vechi,

renască dragostea-n perechi

și Luna să domnească prima!

mi-e dor să mă îmbrățișeze,

să-mi fure iureșul de sentimente,

să mă ascundă-n nopțile cochete

și să-mi amâne cu tandrețe cina…

Articole asemănătoare