Cristina MAXIM BÎGU
Mi-e dor de rima orașului vechi
mi-e dor să cânte iar vioara
prin versul nou cu veche rimă,
să geamă sunete-n surdină
cum păsările-n curte vara.
mi-e dor să cânte iarăși apa
sub poduri rupte de furtună
și să-mpletească o cunună
ca stelele-n adâncuri noaptea.
mi-e dor de mâna ta, Natură,
să pipăi febra frunții mele,
s-alungi durerea gândurilor grele,
să îmi alinți întreaga mea făptură.
mi-e dor să-nvingă iarăși rima
pe străzile din Centrul Vechi,
renască dragostea-n perechi
și Luna să domnească prima!
mi-e dor să mă îmbrățișeze,
să-mi fure iureșul de sentimente,
să mă ascundă-n nopțile cochete
și să-mi amâne cu tandrețe cina…
Similare