MIHAI EMINESCU
173 ani de la nașterea Poetului
,,Biografia artistului începe, aş spune, nu cu anul naşterii, ci cu anul morţii.
 Cine nu trăieşte, post-mortem, crescând după aceea mereu, nu-i obiect de biografie”
 (G. Călinescu– Cronicele optimistului, Bucureşti, 1964)
____

 În lipsa altor documente oficiale, care să se fi păstrat, astăzi este unanim acceptat că Mihai Eminescu s-a născut la 15 ianuarie 1850, în oraşul Botoşani, după cum stă scris în „Registrul pentru naştere şi botez pe anul 1850”, registru găsit în arhivele bisericii Uspenia şi apoi transferat la Arhivele Statului din Botoşani. Această dată a fost recunoscută ca dată oficială de naştere a poetului Mihai Eminescu, păstrată de istoria literară.

Pe de altă parte, atât în timpul vieţii poetului cât şi după moartea sa, s-au vehiculat o serie întreagă de alte variante privind data naşterii şi locul naşterii poetului: 15 ianuarie 1850, la Botoşani; 15 ianuarie 1850, la Ipoteşti; la 20 decembrie 1849 la Botoşani; 20 decembrie 1849, la Ipoteşti; 14 decembrie 1849, la Botoşani şi alte variante. Totuşi, în ultima vreme, din ce în ce mai multă lume recunoaşte data de 20 decembrie 1849, asociată cu locul Botoşani, ca dată de naştere mai probabilă a poetului.

Pentru a avea o viziune de ansamblu asupra documentelor şi afirmaţiilor cunoscute până în prezent, care se referă la acest aspect al biografiei eminesciene, reproducem mai jos pe cele mai importante: 

• 1. Însemnarea lui Gh. Eminovici pe o Psaltire ce a aparţinut familiei, document nepăstrat, dar relatat în mai multe surse:,, «Astă-zi 20 Decembrie anul 1849 la patru ceasuri şi cinci-spre-zece minute evropineşti s’au născut fiul nostru Mihai»”.
• 2. Însemnarea poetului din registrul „Junimii”, unde la nr. 49 pe anul 1871 este consemnat de mâna poetului: „Mihail Eminescu -1849 – Decembrie – 20 – Sf. Ignat – Botoşani”.
• 3. Afirmaţia Fevroniei Iuraşcu, mătuşa poetului, care spune că a fost de faţă la naşterea şi botezul lui Mihai Eminescu (Adresa Agapiei Gherghel – stareţa mănăstirii Agafton – din 29 martie 1891- membră în Consiliul Economic al Mănăstirii Agafton).
• 4. Studentul bucureștean N.D. Giurescu, în urma cercetării la biserica Uspenia, scrie lui Iacob Negruzzi, în 7 (19) mai 1892:,,Născut la 15 Ghenarie 1850, din părinţi: Gheorghe Eminovici, proprietar şi soţia sa Ralu, născută Vasile Iuraşcu, care primi Botezul în 21 Ghenarie; s’a numit Mihail având naş pe Dumnea-lui Stolnicul Vasile Iuraşcu”, concluzionând: ,,Rămâne (aşa dar) cu totul sigur că Eminescu s’a născut în Botoşani, în ziua de 15 Ianuarie 1850. N. D. Giurescu” (Post- scriptum la volumul Poezii, Editura Librăriei Socec, octombrie, 1897, pag.270). 

Atâta timp, cât Mihai Eminescu a fost în viață, el știa de la părinți că se născuse pe 20 decembrie 1849. Aceeași dată o știau cunoscuții, colegii și prietenii săi, Titu Maiorescu consemnând în notița biografică, la volumul de Poezii, din 1897:,,În notița biografică din edițiile anterioare însemnasem ziua nașterii lui Eminescu ,,la 20 Decembrie 1849 în satul Ipotești lângă Botoșani”. Această însemnare se întemeia pe arătarea lui Eminescu însuși. D. Iacob Negruzzi păstrează un registru în care membrii societăței literare ,,Junimea” și-au înscris data și locul nașterii lor. Pe pagina 2-a a registrului, în dreptul numelui Mihail Eminescu, stă scris de propria mână a poetului: ,,Ignat”, în adevăr martiriul pe care Biserica ortodoxă îl serbează în ziua de 20 Decembrie” (Idem, pag. 269).

După moartea lui Eminescu, pe 15 iunie 1889, o serie de biografi ai Poetului, au lansat diferite ipoteze și date, la care s-ar fi născut, introducând în biografia eminesciană multe incertitudini și falsuri.
Totuși, trebuie să luăm în calcul cele două date: 15 ianuarie 1850 și 20 decembrie 1849.
Pentru data nașterii lui Mihai Eminescu, pe 15 ianuarie 1850, pledează ,,Mitrica pentru nașteri și botezuri pe 1850”, unde, la nr.3 este consemnată, de preotul Stamate, data și locul nașterii Poetului, document ce se află la Arhivele Statului din Botoșani. Acesta este un act oficial, luat în calcul de toată lumea, și rămâne data reținută de istoria literară. 

Sunt, totuși, câteva rețineri, din partea cercetătorilor, privitoare la această dată:
◙ În primul rând, faptul că în luna ianuarie sunt înregistrați în Mitrică trei născuți, din totalul de 11, în tot anul 1850. Aceasta ne duce cu gândul la faptul că unul sau doi dintre cei trei copii născuți în ianuarie, se puteau naște în luna decembrie și, numai faptul că ei nu au putut fi înregistrați în Mitrica pe anul 1849, au fost trecuți în anul următor, 1850, data botezului fiind cea mai importantă pentru preot și familie.
◙ Botezul la 6 zile de la nașterea lui Mihai ne dă de gândit, nepracticându-se botezuri la o săptămână de la naștere, decât în cazul unor copii neviabili, cu probleme de sănătate, ceea ce nu a fost cazul lui.
 ◙ Deoarece situația statistică cu nașterile pe 1849, fusese trimisă la primăria Botoșani (așa cum prevedea legea), preotul împreună cu Ghe. Eminovici, au convenit ca dată de naștere, 15 ianuarie 1850, o dată rotundă convenabilă familiei și asta a rămas în statistica oficială.

În ceea ce privește data de 20 decembrie 1849, cunoscută și consemnată de Mihai Eminescu, este de luat în calcul, din mai multe motive:
         ◙ Eminescu și familia sa cunoșteau foarte bine data de naștere a Poetului, chiar dacă, Psaltirea familiei, în care a fost consemnat evenimentul nu se mai găsește.
         ◙ Trebuie să luăm în calcul și un aspect religios. Data când a fost conceput Poetul, trebuia să țină cont de faptul că, în 1849, sărbătoarea Sf. Paști a căzut în zilele de 14,15 și 16 aprilie, iar familia lui Eminovici a fost una credincioasă. Data de nașterii pe 15 ianuarie 1850, convenea atât lui Emiinovici cât și preotului. În caz contrar, s-ar fi născut discuții în societate (privind ținerea postului).
         ◙ Ghe. Eminovici a avut timp să urmărească nașterea lui Mihai și să o consemneze în Psaltire și apoi să plece la Iași, circulând cu diligența poștei, ce trecea de trei ori pe săptămână prin Botoșani, pe ruta Iași- Mihăileni și Mihăileni-Iași, conform „Marşrutului Poştal al Moldovei”.

Dintre toate aceste documente, notaţia lui Gh. Eminovici din Psaltirea familiei-«Astă-zi 20 Decembrie anul 1849 la patru ceasuri şi cinci-spre-zece minute evropineşti s’au născut fiul nostru Mihai»”, este cea mai importantă. Faptul că ea nu mai există astăzi, ca dovadă fizică, certă, nu înseamnă deloc că poate fi scoasă din calcul. Secole la rând oamenii au păstrat obiceiul de a-şi nota datele evenimentelor importante pentru familie pe cărţi. Cu atât mai mult este probabil să se fi întâmplat acest lucru la o familie în care preocupările intelectuale şi spirituale erau împletite cu spiritul pragmatic, o familie care făcea totuşi parte din rândul boierimii mijlocii, care nu putea să treacă cu superficialitate peste un eveniment atât de important, cum era naşterea unui copil. Mai ales când aceasta s-a petrecut înaintea sărbătorilor de iarnă, ceea ce făcea evenimentul uşor de reţinut, chiar şi după mulţi ani de la petrecerea lui. În plus, după cum afirmă Matei, toţi copiii lui Eminovici au văzut şi cunoscut această Psaltire. „Într-o Psaltire veche însă, care se păstra din străbuni în casa părinţilor săi şi în care sunt scrişi consecutiv autograf de tatăl poetului naşterile tuturor copiilor săi, jos pe pagina 5-a stă scris: «Astă-zi 20 Decembrie anul 1849 la patru ceasuri şi cinci-spre-zece minute evropineşti s’au născut fiul nostru Mihai»” (Prefaţă de Matei Eminescu la volumul de Poezii, editat de el în colecţia „Biblioteca pentru toţi”). Observăm că Matei precizează şi pagina şi locul unde era făcută însemnarea, dovadă că el o văzuse şi o citise de mai multe ori. Este sigur că, după moartea lui Ghe. Eminovici, Psaltirea să fi ajuns la Matei, atunci când a vândut toată averea rămasă de la tatăl său şi a luat cu sine biblioteca şi alte lucruri de valoare. Aşa se explică că el cunoştea, atât de exact, pagina şi locul, unde era notată naşterea lui Mihai.

Această notaţie a căminarului despre naşterea lui Mihai nu este, aşadar, singulară: pe Psaltirea amintită apar şi datele de naştere ale celorlalţi copii. Nu este întâmplător nici faptul că această carte era o carte religioasă, de rugăciune. Tot o tradiţie nescrisă face ca şi astăzi, mai ales în mediul rural, oamenii să-şi mai noteze date importante sau să-şi păstreze actele din casă în astfel de cărţi religioase, în ideea de protecţie şi divină şi fizică. Or, la un bun creştin, cum era Ghe. Eminovici, este posibil ca Psaltirea să-l fi  însoţit permanent în drumurile sale, folosind-o la vreme de sărbătoare şi atunci când invoca sprijinul divin în reuşita demersurilor sale şi nu o carte de bibliotecă cum susţine G. Călinescu.
Criticul nu cunoştea nici modul de circulaţie a persoanelor, pe distanţe lungi, în zona aceasta şi în acea perioadă, când încă nu se dăduse în funcţiune calea ferată Botoşani-Vereşti-Iaşi. Conform „Marşrutului Poştal al Moldovei”, transportul corespondenţei şi persoanelor se făcea cu diligenţe trase de patru cai, care se schimbau în staţiile poştale cu alţii odihniţi. Aceste staţii erau dispuse la distanţe de cca. 20 de km una de alta. Între staţii se circula cu mare viteză, cu caii odihniţi. În aceste condiții, Eminovici putea ajunge la timp, la Iași, pentru procesul său.

„Drumul Mihăilenilor” unul din cele cinci „drumuri” ale Moldovei ducea de la Mihăileni (graniţa cu Austro-Ungaria) prin Botoşani, Lătăi, Hârlău, Podul-Iloaiei la Iaşi. Cursele erau de trei ori pe săptămână. Diligenţele plecau din Mihăileni marţea, joia şi sâmbăta la ora 9 dimineaţa şi ajungeau la Iaşi a doua zi la ora opt. De la Iaşi plecau spre Mihăileni lunea, miercurea şi vinerea la ora nouă şi ajungeau la Mihăileni a doua zi la ora şase. Din Botoşani spre Iaşi diligenţa pleca în jurul prânzului, după ce făcea popas şi schimba caii.
Analizând din punct de vedere logic toate aceste documente şi afirmaţii, privind data de naştere a poetului Mihai Eminescu, atât de disputată şi controversată din partea eminescologilor, ajungem la concluzia, întărită de înscrisuri şi declaraţii, că cel mai mare şi iubit poet al românilor s-a născut de Sf. Ignat, la 20 decembrie 1849, aşa cum însuşi declarase de mai multe ori.
Când e vorba de Eminescu, orice amănunt, orice ipoteză, orice informaţie trebuie luată în consideraţie, pentru stabilirea adevărului.
   Raluca Eminovici, o femeie liniştită, foarte religioasă și cu dragoste de familie, a dus la împlinire ceea ce a hotărât Destinul, aducând pe lume pe Luceafărul poeziei româneşti, aşa cum a fost voia lui Dumnezeu, deoarece, aşa cum spune şi poetul:,,Istoria omenirii este desfăşurarea cugetării lui Dumnezeu. Nu se mişcă un fir de păr din capul nostru fără ştirea lui Dumnezeu”.

Bibliografie:

• 1.George Călinescu-Viaţa lui Mihai Eminescu – Ed. Eminescu, 1973;
• 2.Augustin Z. N. Pop-Contribuţii documentare la biografia lui Mihai Eminescu – Ed. Academiei R.P.R., 1962;
• 3.Gh. Ungureanu-Eminescu în documente de familie– Ed. Minerva Bucureşti, 1977;
  4.Ion Filipciuc-Înspre alt Eminescu–Ed. „Augusta” Timişoara, 1999;
• 5.Ştefan Cacoveanu- Amintiri despre Eminescu – 1971;
• 6.I. D. Marin- Eminescu la Ipoteşti – Eminesciana, Ed. Junimea, Iaşi,1979;
• 7.Iacob Negruzzi-Amintiri din „Junimea” – 1970;
• 8.Mihai Eminescu. O monografie în imagini– Editura ,,Junimea”, Iaşi-2000;
• 9.Corneliu Botez-Omagiu lui Mihai Eminescu– Ed. ,,Socec” Bucureşti, 1909;
• 10.Mihai Eminescu. Poezii– Ed. Librăriei Socec & Co., București, 1897.

Nicolae Iosub, 10 ianuarie 2023, Botoșani