Paula ROMANESCU
BUNĂ ZIUA SUB LUCEAFĂR!

 

 

 

MIHAI  EMINESCU: Passe le temps, vienne le temps !   Version française de Paula ROMANESCU

Se publică în serie începând cu 1 aug. 2017
Editor: Ion ISTRATE

 

 

 

 

 

 

 

 

[…]

 Cu pânzele-atârnate

 Cu pânzele-atârnate
În linişte de vânt,
Corabia străbate
Departe pe pământ.
Iar stolul rândurelelor
Trece-ntre cer şi mare…
O, stelelor, stelelor,
Nemuritoare,
De ce şi voi nu vă luaţi
Pe-ale lor urme oare?

De ce mă întristează
Că valurile mor,
Când altele urmează
Rotind în urma lor?
De ce căderea florilor
Ș-a frunzelor ne doare?
O, norilor, norilor,
Ști-veţi voi, oare,
De ce rămân atâtea-n veci
Şi numai omul moare?

În cer întotdeuna
Urmăm al nostru mers,
Ca soarele şi luna
Rotind în univers.
Un crez adânc pătrunde-va
De-a pururi omenirea
Că undeva, undeva
E fericirea:
Și toţi aleargă după ea:
N-o află nicăirea.

1880

  Les voiles traînantes

Les voiles traînantes

Au gré du vent

La barque erre

Loin de la terre.

Et les hirondelles

Entre ciel et mer…

Ô, étoiles, étoiles

Eternelles, hélas,

Pourquoi ne m’emnevez-vous

Pas sur leur trace ?

 Pourquoi suis-je triste

Que les vagues se meurent

Quand d’autres en sont prêtes

À renaître encore ?

Pourquoi les feuilles qui tombent

Et les mortes fleurs

Nous déchirent-elles le cœur ?

Ô, nuages, nuages,

Savez-vous pourquoi

L’homme est le seul mirage

Qui ne renaît pas ?

 Sous le ciel tour à tour

Nous passons sur la terre

Comme le soleil et la lune

Qui tournent dans l’univers.

 Toujours en espérant

 De raison et de coeur,

Que sûrement quelque part

Nous attend le bonheur:

Et tous ne font que la chercher

Sans jamais la trouver.

1880

Ce s-au ales…

 Ce s-au ales din două vieţi?
Cuvinte, vai, cuvinte
Ce le priveşte cu dispreţ
Trecut-aducere aminte.

Ce s-au făcut făgăduinţi
Şi fericite şoapte
Şi-atâtea lacrime fierbinţi
Ce curs-au zi şi noapte?

De câte ori am fost să mor
De dragul dragei mele
Ce s-a ales de-atâta amor
O stele eternelor stele!

Şi toată viaţa ra-am închis
Gonind la idealuri
Ce s-au ales de-atâta vis?
O valuri, eternelor valuri!

Que reste-t-il…

Que resta-t-il de nos deux vies ?

Des dires, des dires, des dires

Que l’on regarde avec mépris

Les muets souvenirs.

 Que resta-t-il de nos promesses,

De nos joies inouies,

Des larmes qui coulèrent sans cesse

Jour et nuit?

 J’avais trouvé mille fois la mort

Plus douce que ma belle !

M’aime-t-elle toujours ? L’aimerais-je encore ?

Ô, étoiles éternelles !

 De toute ma vie je n’ai fait que

Chercher mon idéal…

Que devinrent-ils tous mes beaux  rêves ?

Ô, vagues, éternelles voiles !

                                                        1880-1881

O, vin pe marea…

 O, vin pe marea ce-o cuprinde
Un cer înalt de stele plin,
Şi vântul serii va întinde
A luntrei pânză în senin.
Cu-a tale reci şi albe braţe
Tu la grumazu-mi să rămâi
Şi luna-ţi bată drept în faţă,
Îţi cază părul la călcâi.
Mă voi pleca încet spre tine
Să-ţi beau tot sufletul iubit
C-o lungă, lungă sărutare,
Uimită, fără de sfârşit!

Ô, viens sur la mer…

O, viens sur la mer, sous le ciel

Tout plein d’étoiles !

Le vent du soir

Va souffler dans les voiles.

 

Tu m’embrasseras de tes bras blancs

Et la lune argentée

Caressera tes cheveux d’or,

Ton visage adoré.

 

Et je vais boire ton âme entière

Par un très long baiser

Tu oublieras ciel et terre,

Emerveillée !

1880-1881

[…]