Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    MIHAI EMINESCU: Passe le temps, vienne le temps ! Version française de Paula ROMANESCU (18)

    Paula ROMANESCU
    BUNĂ ZIUA SUB LUCEAFĂR!

     

     

     

    MIHAI  EMINESCU: Passe le temps, vienne le temps !   Version française de Paula ROMANESCU

    Se publică în serie începând cu 1 aug. 2017
    Editor: Ion ISTRATE

     

     

     

     

     

     

     

     

    […]

     Cu pânzele-atârnate

     Cu pânzele-atârnate
    În linişte de vânt,
    Corabia străbate
    Departe pe pământ.
    Iar stolul rândurelelor
    Trece-ntre cer şi mare…
    O, stelelor, stelelor,
    Nemuritoare,
    De ce şi voi nu vă luaţi
    Pe-ale lor urme oare?

    De ce mă întristează
    Că valurile mor,
    Când altele urmează
    Rotind în urma lor?
    De ce căderea florilor
    Ș-a frunzelor ne doare?
    O, norilor, norilor,
    Ști-veţi voi, oare,
    De ce rămân atâtea-n veci
    Şi numai omul moare?

    În cer întotdeuna
    Urmăm al nostru mers,
    Ca soarele şi luna
    Rotind în univers.
    Un crez adânc pătrunde-va
    De-a pururi omenirea
    Că undeva, undeva
    E fericirea:
    Și toţi aleargă după ea:
    N-o află nicăirea.

    1880

      Les voiles traînantes

    Les voiles traînantes

    Au gré du vent

    La barque erre

    Loin de la terre.

    Et les hirondelles

    Entre ciel et mer…

    Ô, étoiles, étoiles

    Eternelles, hélas,

    Pourquoi ne m’emnevez-vous

    Pas sur leur trace ?

     Pourquoi suis-je triste

    Que les vagues se meurent

    Quand d’autres en sont prêtes

    À renaître encore ?

    Pourquoi les feuilles qui tombent

    Et les mortes fleurs

    Nous déchirent-elles le cœur ?

    Ô, nuages, nuages,

    Savez-vous pourquoi

    L’homme est le seul mirage

    Qui ne renaît pas ?

     Sous le ciel tour à tour

    Nous passons sur la terre

    Comme le soleil et la lune

    Qui tournent dans l’univers.

     Toujours en espérant

     De raison et de coeur,

    Que sûrement quelque part

    Nous attend le bonheur:

    Et tous ne font que la chercher

    Sans jamais la trouver.

    1880

    Ce s-au ales…

     Ce s-au ales din două vieţi?
    Cuvinte, vai, cuvinte
    Ce le priveşte cu dispreţ
    Trecut-aducere aminte.

    Ce s-au făcut făgăduinţi
    Şi fericite şoapte
    Şi-atâtea lacrime fierbinţi
    Ce curs-au zi şi noapte?

    De câte ori am fost să mor
    De dragul dragei mele
    Ce s-a ales de-atâta amor
    O stele eternelor stele!

    Şi toată viaţa ra-am închis
    Gonind la idealuri
    Ce s-au ales de-atâta vis?
    O valuri, eternelor valuri!

    Que reste-t-il…

    Que resta-t-il de nos deux vies ?

    Des dires, des dires, des dires

    Que l’on regarde avec mépris

    Les muets souvenirs.

     Que resta-t-il de nos promesses,

    De nos joies inouies,

    Des larmes qui coulèrent sans cesse

    Jour et nuit?

     J’avais trouvé mille fois la mort

    Plus douce que ma belle !

    M’aime-t-elle toujours ? L’aimerais-je encore ?

    Ô, étoiles éternelles !

     De toute ma vie je n’ai fait que

    Chercher mon idéal…

    Que devinrent-ils tous mes beaux  rêves ?

    Ô, vagues, éternelles voiles !

                                                            1880-1881

    O, vin pe marea…

     O, vin pe marea ce-o cuprinde
    Un cer înalt de stele plin,
    Şi vântul serii va întinde
    A luntrei pânză în senin.
    Cu-a tale reci şi albe braţe
    Tu la grumazu-mi să rămâi
    Şi luna-ţi bată drept în faţă,
    Îţi cază părul la călcâi.
    Mă voi pleca încet spre tine
    Să-ţi beau tot sufletul iubit
    C-o lungă, lungă sărutare,
    Uimită, fără de sfârşit!

    Ô, viens sur la mer…

    O, viens sur la mer, sous le ciel

    Tout plein d’étoiles !

    Le vent du soir

    Va souffler dans les voiles.

     

    Tu m’embrasseras de tes bras blancs

    Et la lune argentée

    Caressera tes cheveux d’or,

    Ton visage adoré.

     

    Et je vais boire ton âme entière

    Par un très long baiser

    Tu oublieras ciel et terre,

    Emerveillée !

    1880-1881

    […]



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5