Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    MIHAI EMINESCU: Passe le temps, vienne le temps ! Version française de Paula ROMANESCU (6)

    Paula ROMANESCU
    BUNĂ ZIUA SUB LUCEAFĂR!

     

     

    MIHAI  EMINESCU: Passe le temps, vienne le temps !   Version française de Paula ROMANESCU

    Se publică în serie începând cu 1 aug. 2017
    Editor: Ion ISTRATE

     

     

     

     

     

     

     

     

    […]

    Oricâte stele

    Oricâte stele ard în înălțime,
    Oricâte unde-aruncă-n față-i marea,
    Cu-a lor lumină și cu scânteiarea
    Ce-or fi-nsemnând, ce vor ­ nu știe nime.

    Deci cum voiești tu poţi urma cărarea.
    Fii bun şi mare, ori pătat de crime,
    Același praf, aceeaşi adâncime,
    Iar moștenirea ta și-a tot: uitarea.

    Parcă mă văd murind… în umbra porţii
    Aşteaptă cei ce vor să mă îngroape…
    Aud cântări și văd lumini de torții.

    O, umbră dulce, vino mai aproape ­
    Să simt plutind deasupră-mi geniul morţii
    Cu aripi negre, umede pleoape.

    Toutes les étoiles

    Toutes les étoiles que l’on voit briller,
    Toutes les vagues de la mer
    Avec l’éclat de leur lumière,
    Ce qu’elles veulent dire, personne ne le sait.

    Donc, toi aussi, tu peux vivre à ton gré :
    Que l’on soit bon, mauvais, criminel, solitaire,
    Le fin sera la même – de la poussière !
    Ton héritage – l’art de tout oublier.

    Moi, j’imagine ma mort… Cachés dans l’ombre,
    Attendent ceux qui voudraient bien m’enterrer…
    J’entends des chants, mille lumières m’inondent…

    Ô, viens plus près de moi, ombre adorée
    Pour sentir le génie de la mort aux ailes rondes
    Baigné de larmes, au-dessus de moi voler!

    1878

    Părea c-aşteaptă

    Părea c-aşteaptă s-o cuprind în braţă
    Şi faţa mea cu mânile-i s-o ieie,
    Ca să mă pierd în ochi-i de femeie,
    Citind în ei întreaga mea viaţă.

    Dar când s-o prind, ea n-a voit să steie
    Ci într-o parte-ntoarse dulcea-i faţă
    Pândind, cu ochii mă-ntreba isteaţă:
    Să-mi dea o gură, ori să nu-mi mai deie?

    De-astfel de toane vecinic nu te saturi,
    Oricât o rogi, ea tot se dă în lături
    Ş-abia la urmă parcă tot se-ndură.

    Împrotiviri duioase-a frumuseţii
    În lupte dulci disfac urâtul vieţii,
    Ce n-au amar, fiindcă au măsură.

    Elle paraissait attendre

    Elle paraissait attendre mon baiser
    Et, caressait de ses doigts mon visage
    Pour me faire perdre dans ses grands yeux – cages
    Où est inscrit mon sort tout entier.

    Quand j’ai tendu les bras, un vide mirage
    Entre son corps et moi s’est installé ;
    Son doux regard semblait me demander :
    Voudrais-tu baiser ? Alors sois sage…

    De tels caprices jamais on ne s’en lasse ;
    Plus on l’implore, plus elle devient farouche
    Mais à la fin, comme par hasard, fugace,

    Elle accepte de t’offrir sa bouche.
    Ô, tendre guerre qui sans victoires ni
    Défaites, chasse l’amertume de la vie…

    1878

    Sătul de lucru

     Sătul de lucru caut noaptea patul,
    Dar al meu suflet un drumeţ se face
    Şi până când trupul doarme-ntins în pace,
    Pe-a tale urme l-au împins păcatul.

    E noapte neagră-n ochii-mi, totul tace,
    Dar mintea-mi vede-genele holbate;
    Ca şi un orb mă simt în întuneric
    Şi totuşi înaintea-mi zi se face.

    E chipul tău, lumina necrezută
    De frumuseţi, de taină, curăţie,
    Ce nopţii reci lucire-i îprumută.

    Din cauza ta, bălaia mea soţie,
    Cât ziulica trupu-odihnă n-are,
    Iar noaptea sufletul în cale pleacă.

    Mort de fatigue

    Mort de fatigue, le soir je cherche le lit
    Mais mon cœur, voyageur solitaire,
    Le péché – fleur à la boutonnière,
    Repart à ta rencontre dans la nuit.

    Grandit dans ma mémoire la nuit noire
    Mais devant moi jaillit la lumière
    Et ma raison ouvre ses paupières ;
    Je suis un pauvre aveugle sans espoir.

    C’est ton image ma lumière inouïe
    De charme, de beauté et de douceur
    Qui illumine les froids rayons de ma vie.

    À cause de toi, ma douce blonde, ma splendeur,
    Toute la journée mon corps brûle et languit
    Et, toute la nuit, mon âme de toi se meurt.

    1879

    Albumul

    Albumul? Bal mascat cu lume multă,
    În care toţi pe sus îşi poartă nasul,
    Disimulându-şi mutra, gândul, glasul…
    Cu toţi vorbesc şi nimeni nu ascultă.

    Şi eu intrai. Mă vezi rărindu-mi pasul.
    Un vers încerc cu pana mea incultă.
    Pe masa ta aşez o foaie smultă,
    Ce de când e nici n-a visat Parnasul.

    Spre-a-ţi aminti trecutele petreceri.
    Condeiu-n mână tu mi-l pui cu sila.
    De la oricine-un snop de paie seceri,

    Apoi te uiti râzând la câte-o filă:
    Viclean te bucuri de-ale noastre-ntreceri,
    Privind în vrav prostia imobilă.

    1878

    L’album

    L’album ? Carnaval où les masques
    Cachent des voix, des visages, des pensées…
    Tous y étalent leur inutilité,
    Tous parlent à la fois, fantasques.

    J’y passe aussi. Tu reconnais mon pas.
    Avec ma plume inculte j’écris un vers
    Sur une banale feuille de papier
    Qui ne sait rien de Parnasse ou d’enfers…

    Pour nous souvenir toujours des bals passés,
    Tu insistes que j’écrive dans l’album –
    Du foin que tous en y doivent apporter.

    Puis, souriante, tu relis une à une
    Les pages – florilège de stupidité
    L’indicible bêtise des hommes.

    1878

    […]

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5