Publicat de Prof. Dumitru Pancu, Liceul Săveni, 14 ian.2014

MIHAI EMINESCU

Profesor suplinitor de geografie

Luceafărul poeziei româneşti, Mihai Eminescu, născut pe meleagurile botoşănene, la Ipoteşti şi-a consacrat un an din scurta sa viaţă activităţii didactico-pedagogice  ca profesor suplinitor la catedra de   geografie şi statistică.

La Școala Comercială din Iaşi, în anul şcolar 1884-1885 au rămas vacante un număr de şapte catedre printre care geografia şi istoria. Mihai Eminescu, aflat în prioada critică a vieţii cu mari perobleme de sănătate (în ziua de 28 iunie 1883, este declarat alienat mintal), solicită suplinirea istoriei în încercarea de a-şi cruţa umilinţa de a trăi din „colectele publice”, oferite prin intermediul bunilor săi prieteni Ion Slavici şi Ion Luca Caragiale. (Aprilie 1884 – „Nu vreau så fiu o povarå pentru nimeni, nu vreau să mai trăiesc din filantropie, mai bine så mor” ). Catedra de istorie, solicitată de marele poet, a fost ocupată de profesorul Vasile I.Radu, lui Eminescu revenindu-i sarcina de a preda geografia la clasele I-IV şi statistica la clasa a V a (numirile în funcție și destituirile se făceau cu respectarea strictă a legislației de atunci). Eminescu poseda cunoştinţe de geografie fizică acumulate la Berlin, unde urmase cursul profesorului Poggendorf şi cunoştinţe de economie  politică, statistica populaţiei, acumulate la Viena în urma studiului individual a cursurilor profesorului Lorenz Stein.

Eminescu a predat efectiv la catedră numai o lună de zile, din octombrie1884  până în ziua de 6 decembrie 1884 când, coborând din trăsură în faţa Hotelului România unde locuia, şi-a frânt ambele oase ale gambei drepte. Este internat la Spitalul Sf. Spiridon timp de şaizeci de zile, până la începutul lunii februarie 1885. În temeiul declarațiilor verbale, cum că nu-și poate reîncepe cursul, conducerea școlii îi aprobă concediu de boală, până la sfârșitul anului școlar. Pe perioada lunilor noiembrie 1884 – august 1885, Eminescu apare în statele de prezență și plata salariilor cadrelor didactice de la Școala Comercială din Iași chiar și atunci când nu a activat ca profesor, fiind bolnav.   Din luna septembrie 1885, în statul de prezență și salarii nu mai apare M. Eminescu și în locul lui este profesorul E. Gruber.

În cele 12 ore pe săptămână acordate geografiei, Eminescu sesizează o încărcare a programei şcolare, efect al ,,lipsei de solide cunoştinţe pedagogice a celor ce dispun cu atâta uşurinţă  de capetele copiilor ca şi când soarta generaţiei viitoare n-ar atârna de claritatea şi temeinicia gândirii acelor capete”. De asemenea, publică preţioase aprecieri asupra unora din cărţile de geografie şi pe altele le critică şi respinge ,,autorul nu ştie a construi o frază corectă şi cu toate acestea scrie cărţi didactice. Halal de ţară”.

Marele poet, trăia intens şi transmitea cu căldură cunoştinţele geografice la clasa a IV- a, (Geografia României) – astfel încăt orele deveneau deosebit de atractive pentru elevi. Eminescu dovedeşte aceeaşi conştiinciozitate care îl caracteriza şi în activitatea de profesor, notele elevilor fiind acordate fără altă influenţă decât cele ale muncii. Notele de la 1-4 (23%) şi cele de la 8-10 (27%), apar incidental şi oglindesc pe ansamblu starea bună de pregătire a elevilor  şi interesul acestora pentru obiectul respectiv.

În biografia lui Eminescu în perioada anilor 1884-1885 este consemnată tragedia poetului – boala – și este ignorată cu bună știință activitatea de profesor suplinitor la catedra de Geografie și Statistică la Școala Comercială din Iași.

Bibliografie:

1.Dumitru, Pancu, Mihai Eminescu. Profesor suplinitor de geografie, în Geopolis, Revista de geografie a Liceului Săveni, Nr.4, Editura Agata Botoșani, 2007, pg.22.
2.Ciucă, Marcel, Dumitru, Mihai Eminescu în documente de arhivă – catalog, Bucureşti, Editura Ministerului de Interne, Anul 2001.