Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 11 → 2019
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

MIHAI GĂINUȘĂ: ”Presa a fost o putere, acum e doar o armă. Și aia convențională.”

Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 11 (131), Noiembrie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

MIHAI GĂINUȘĂ: ”Presa a fost o putere, acum e doar o armă. Și aia convențională.”

Primit pentru publicare: 24 Nov. 2019
Interviu realizat de Ioan Vasiu, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România
Publicat: 25 Nov. 2019
© Ioan Vasiu, © Mihai Găinușă, © Revista Luceafărul

Editor: Ion ISTRATE


 

REPORTER: –   Ce a însemnat pentru dumneavoastră colaborarea cu Florin Călinescu, în emisiunea ”Chestiunea Zilei”, în 1997 ?

MIHAI GĂINUȘĂ: – Pentru mine e foarte importantă perioada în care am colaborat la Chestiunea Zilei. Să tot fie vreo 3-4 ani de zile. Și nu pentru că era cea mai urmărită emisiune din media, în acea perioadă. Ci era, poate, cea mai elaborată. Toată lumea își dorea să fie invitată în emisiunea lui Florin Călinescu. Iar mie mi s-a potrivit ca o mănușă scrierea monologului, a scenetelor și a prezentărilor de invitați, alături de colegii mei.

REPORTER: –  În perioada 2001-2014 ați scris texte și ați prezentat ”Cronica Cârcotașilor” la Prima Tv, bucurându-vă de o bună audiență. De ce ați renunțat la acea emisiune ?
MIHAI GĂINUȘĂ: – În primul rând nu m-am mai regăsit în ea. Aceasta a fost o emisiune de autor. Sau de autori, mai bine zis. Autorii au imprimat stilul acela satiric, sprințar, colorat și mușcător. Când intervin terțe părți, care își fac loc în față cu coatele, eu am fost educat să mă ridic de la masă și îi las pe cei mai buni.
Apoi au fost motivele financiare. Cât poate lucra cineva fără să fie plătit? Când nu mai poți să îți achiți obligațiile față de colaboratori, normal ar fi să închizi șandramaua, nu să îți bați joc de oamenii cu care ai lucrat ani de zile. Legile sunt foarte greșite. Când calci pe bec și tragi țepe financiare, ar trebui să nu mai ai dreptul să prestezi nicio activitate economică în țara aia. Vorbesc de Germania, sau de țări civilizate, unde până și ”gentleman agreement-ul” e literă de lege, darămite niște contracte semnate și parafate.

REPORTER: –  De ce ați ales radioul și televiziunea și nu presa scrisă și tipărită ?
MIHAI GĂINUȘĂ: – De fapt sunt licențiat în presă scrisă. Dar viața mi-a tras un șut în direcția audio-vizualului. Am avut însă și colaborări la Evenimentul, Prosport sau Academia Cațavencu, ca editorialist, pe adevărata mea specializare: cuvântul tipărit.      

REPORTER: –   Sunteți apreciat pentru umorul dumneavoastră și cred că ați fi putut deveni un actor comic, de valoare. V-ați gândit vreodată la varianta  aceasta ?
MIHAI GĂINUȘĂ: – Niciodată la modul serios. Meseria de actor e una în care muncești foarte mult ca să ajungi să ai succes. Și trebuie să ai talent. Pentru mine a fost doar un joc să apar în scenetele scrise de mine. Însă ar fi o mare provocare să pot scrie la un moment dat o piesă de teatru reușită în care să joace actori talentați.

REPORTER: –  În prezent realizați emisiunea matinală, de la Național FM. Sunteți mulțumit de colaborarea cu Oana Paraschiv ? Dar de audiența pe care o   aveți ?
MIHAI GĂINUȘĂ: – Foarte mulțumit sunt de colaborare. Cu Oana mă cunosc de peste 10 ani de zile, am lucrat împreună și la alt post de radio și în televiziune. Mă cunoaște prea bine, cred. În privința audienței, aceasta poate să fie limitată de posibilitățile tehnice și materiale, dar cel mai important pentru mine acum e că pot aduce un zâmbet pe fața omului la cea mai nasoală oră posibilă pentru el: dimineața, când te dai jos din pat și mai degrabă îți vine să împuști pe careva.

REPORTER: -Ținând cont de mulțimea posturilor de radio și de televiziune, care au apărut la noi ca ciupercile după ploaie, vă temeți de concurență ?
MIHAI GĂINUȘĂ: – Cred că am trecut de etapa în care să fiu peste concurență era idealul în viață. Am observat, de-a lungul anilor mei de radio și tv, că omul, consumatorul, simte imediat când un produs, o emisiune, o intervenție, o propoziție e falsă, chinuită, încadrată aberant în niște calapoade impuse uneori de către oameni care n-au scos o vorbă în viața lor în fața unui microfon. Din fericire există mai multe gusturi în public dar și mai multe stiluri ale realizatorilor. Și, în definitiv, stilul face omul.

REPORTER: –  Știu că, începând din anul 2003, ați publicat mai multe cărți. Vă rog să ne amintiți câteva dintre ele.
MIHAI GĂINUȘĂ: – Wikipedia spune că ar fi câteva cărți scrise și tipărite de autorul Mihai Găinușă, dar cine mai stă să le numere. 6 sunt. Cele mai faine, cred, sunt Povestiri mortale, Scândura de Frizerie și Jurnal din viitor. Dar dacă aș lega într-un volum tot ceea ce am scris în ultimii ani de emisiuni, aș putea să mai scot o carte de telefon. Ca mărime, nu ca interes.

REPORTER: – În afară de jurnalism, ce hobby-uri aveți ?
MIHAI GĂINUȘĂ: – Femeile, dar strict ca obiect de studiu în raport cu Marea Explozie inițială Big Bang-ul. Orice femeie care se respectă depășește, ca explozie, Big Bang-ul.  În altă ordine de idei: creșterea copiilor, cărțile, teatrul, filmele și animăluțele.

REPORTER: –  Se mai poate spune că presa din țara noastră reprezintă a patra putere în  stat ?
MIHAI GĂINUȘĂ: – Dacă e așa, înseamnă că jurnalismul nu mai respectă separația puterilor. Din păcate presiunile financiare condiționează munca jurnaliștilor, statutul lor și propria stimă de sine, cred. Când depinzi de un mogul ești aservit, vrând-nevrând. Înainte nu era așa, puteai să găsești de lucru în altă parte, unde ingerința patronului în partea editorială nu exista sau nu era atât de presantă. Sau, în tot cazul, perceptibilă. Acum presa a fost compromisă de apartenența la o tabără sau alta. Singurii care mai luptă, precum japonezii în insulele Pacificului, sunt jurnaliștii care se autofinanțează sau trăiesc din donații. Presa a fost o putere, acum e doar o armă. Și aia convențională.

noiembrie 2019                                Interviu realizat de Ioan Vasiu /UZPR

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.571 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2019 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5