Interviu realizat de Ioan VASIU, U.Z.P.R
Primit pentru publicare: 13 Mai 2022
Editor: Ion ISTRATE
Copyright: ©2022 Ioan Vasiu, ©2022 Anca Florea, ©2022 luceafarul.net
© 2022 by Agata
Scopul publicării: promovarea și diseminarea informațiilor culturale.
Este exclus scopul pentru a obține avantaj pecuniar Revistei Luceafărul sau autorilor publicați.
NB
Conținutul acestei publicații nu reprezintă în mod oficial opinia revistei Luceafărul.net, a cărei unică responsabilitate este de a publica opiniile colaboratorilor ei. Răspunderea privind corectitudinea și coerența informațiilor prezentate, precum și eventuale consecințe revin autorilor, conform prevederilor legale.

ANCA  FLOREA: ”Să iubim puținii oameni de presă, reali.”

 IOAN  VASIU: –  Unde și când ați început să lucrați în media ? 

ANCA  FLOREA: – Eram studentă la medicină…la doi pași de radio. ”Răspundem ascultătorilor”,emisiune de succes pe atunci, avea nevoie de colaboratori ,am aflat de la Ion Ghițulescu prin nepoata lui …care a constituit un grup (insuportabil ) de vesel, de fete și…iată-ne  în radio. Unde n-aveau reporteri vara…și așa a început totul. Mi-am terminat facultatea și mi-am  văzut de stomatologia mea. Uneori însă…

 I.V.: – De ce ați ales radioul și televiziunea și nu presa scrisă ?

  A.F.: – Din întâmplare. Scriam de când mă știu. Radio…TV…au fost locurile în care am dus cuvintele.

  I.V.: – Dintre radio și televiziune, care v-a rămas mai aproape de inimă ?

  A.F.: – Asta e ca întrebarea aia : pe care dintre copii îl iubiți mai mult?

  I.V.: – Ați ocupat de-a lungul anilor și posturi de management și de comunicare. Vă rog să detaliați puțin acest segment din biografia dumneavoastră.

  A.F.: – Sunt lider din vocație să zicem . Cine a simțit, asta m-a invitat să fac. A început Felicia Meleșcanu, fie-i memoria binecuvântată. Ea mi-a dat să conduc o ditamai redacție de știri tvr internațional. Atunci mi-a fost cel mai greu. Era tv și eu veneam din radio. A urmat Gelu Tofan, fie-i veșnicia ușoară…Tofan Grup, comunicare internă. ..12000 de angajați …ziar intern etc.

Pe urmă am fost în CA al SRR…apoi am condus o televiziune nouă…300 de oameni…am fost consilierul unor miniștri…director la Circ un an ,de curând, un an fabulos…A fost frumos. Încă mai este…

 I.V.: – După părerea Domniei Voastre, în ultimii 30 de ani s-a schimbat ceva, în bine, în televiziunea de la noi ?

  A.F.: – Tehnic da, uman nu.

  I.V.: –  Ce premii ați obținut, ca jurnalist, în decursul anilor ?

  A.F.: – Premiul național pentru umor…cu un an înaintea lui Florin Călinescu 🙂
Asta merită reținut…am început să uit lucrurile minore.

  I.V.: – Cu ce vă ocupați acum ?

  A.F.: – Sunt consilierul unui manager cu sute de vieți în grijă..

  I.V.: – Nu simțiți nevoia, uneori, să reveniți la radio sau la televiziune ?

  A.F.: – Uneori mi se făcea dor. M am străduit să nu-mi mai fie. Poate am să scriu iar…am publicat 3 cărți și n-am  mai vrut. Nimeni nu are nevoie de cărți..

 I.V.: -Mai putem spune în prezent că presa este a patra putere în stat ?

A.F.: -Da. O putere ocultă. Sau o putere angajată. Sau o putere la ordin. Nu-s sigură că vorbesc despre presă când o descriu așa… și râd singură… Toate părțile dețin adevărul absolut. E greu să ai putere fără echilibru. Fără libertatea reală a cuvântului. Așa și picamerul poate fi a patra putere…oriunde.. :))) Dar zic să avem răbdare. Și să iubim puținii oameni de presă, reali.

I.V.:  – Dacă ați putea da ”roata vieții” înapoi, ați mai alege profesia de jurnalist ? 

  A.F.: – Domnule reporter, știți dumneavoastră ceva? Se dă roata vieții înapoi?  Nu de alta dar să fug, să mă ascund. 🙂 Ajunge o viață odată. Data viitoare mai vedem…  

                                     Interviu consemnat de Ioan Vasiu /UZPR