ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 27 Aug. 2018
Autor: Prof. Gheorghe MEDIAN, redactor al Rev. Luceafărul
Publicat: 28 Aug. 2018
Editor: Ion ISTRATE

    MIHAI MATEI – „A coborât un dac de pe Columnă”

A apărut recent, la Editura „Quadrat” din Botoşani, cartea profesorului Mihai Matei „A coborât un dac de pe Columnă”. Titlul, ţinând cont de faptul că autorul este cunoscut ca unul dintre cei mai cunoscuţi  profesori de istorie ai oraşului, ar putea sugera că avem de a face cu o carte cu subiect istoric. Adevărul este undeva, la mijloc. Ea este şi nu este o carte cu acest subiect, pentru că, în cele două părţi ale sale, alături de informaţii cu subiect istoric, privind cu precădere Italia, autorul a inclus referinţe la evenimente din ultimul an care i- a precedat apariţia, al căror erou, martor sau iniţiator a fost.

Aşa cum sugerează titlul cărţii, prima parte a  acesteia se referă la Italia, ţară pe care, surprinzător, autorul şi soţia sa au vizitat-o pentru prima oară deabia în primăvara anului 2017, la invitaţia nepoatei lor Mihaela Chelaru, rezidentă de mai mulţi ani în această ţară şi a prietenului acesteia, inginerul Marco Capponi.

Fără graba excursiilor obişnuite, în care presiunea timpului nu-ţi permite decât observarea fugară a obiectivelor incluse în program şi fotografierea acestora, însoţiţi de amfitrionii lor, buni cunoscători ai Italiei şi a nepreţuitelor vestigii istorice ale acesteia, autorul a putut parcurge la pas, locurile în care a fost condus şi consemna, amănunte pe care le-a adăugat descrierilor făcute.

Oricine vizitează Italia, cu atât mai mult un profesor de istorie, nu poate să nu includă în itinerarul stabilit, marea metropolă care este oraşul Roma. Prin urmare, vizitarea celebrului oraş, nu putea să lipsească dintre cele pe care profesorul Mihai Matei a dorit să le cunoască.

Din nenumăratele obiective turistice pe care oraşul le oferă, autorul s-a oprit asupra câtorva, care, desigur l-au impresionat în mod deosebit, şi asupra cărora face succinte comentarii: Cetatea Vaticanului, Castelul Sant Angelo şi podul cu acelaşi nume, Piaţa Navona cu celebra Fontana dei Quatro Fiumi, monumentul închinat regelui Victor Emanuel al II-lea, Colosseumul şi nu în ultimul rând Panteonul. Reţinem, dintre comentariile care însoţesc descrierile monumentelor vizitate, referinţele la Badea Cârţan, român transilvănean, care, în anul 1878, a mers pe jos, până la Roma, pentru a vedea cu ochii săi, Columna Traiană. Un amănunt mai puţin ştiut, pe care autorul cărţii îl consemnează, este faptul că, celebrul cioban român, epuizat de drum, ajuns lângă Columnă, a adormit lângă aceasta, presa italiană consemnând acest amănunt sub titlul „Un dac a coborât de pe Columnă”.

O parte semnificativă a cărţii, este dedicată provinciei Toscana, al cărei centru administrativ este oraşul Florenţa, unul dintre cele mai importante centre ale Renaşterii.

Ca şi la Roma, autorul a avut privilegiu de a fi condus de amfitrionii săi, la cele mai importante obiective istorice ale oraşului: Coridorul Vasari, de-a lungul căruia sunt expuse 1000 de tablouri datând din secolele XVII – XVIII, precum şi cea mai mare galerie de autoportrete din lume, între care cele semnate de Rubens, Bernini, Corot, Ingres şi Delacroix, Palazzio Vechio, Grădinile Boboli, datând din secolul al XVI-lea, a căror intrare este străjuită de statuile a doi prizonieri daci, Instituto Statale D’Arte, „Sala celor 500”, sala de întâlnire a Marelui Consiliu al Republicii şi desigur  Domul sau Santa Maria del Fiore, celebră bijuterie arhitectonică a Renaşterii, a cărei cupolă a fost construită după planurile renumitului arhitect renascentist Filippo Brunelleschi.

Aflat în apropierea unor obiective turistice intens vizitate de turiştii de pretutindeni, autorul cărţii nu putea ocoli Casa Memorială Luciano Pavarotti, din Modena,  şi Castelul Canossa, intrat în istorie din vremea luptelor dintre Imperiu şi papalitate pentru dominaţia lumii, începute în secolul al XI-lea. În acest castel, în anul 1077, împăratul german Henric al IV-lea, a obţinut, după o penitenţă de trei zile, ridicarea excomunicării pronunţate de papa Grigore al VII-lea. Oprindu-se la acest  celebru castel, autorul consemnează o serie de amănunte, demne de ştiut de cei care-l vizitează, referitoare la Matilda di Canossa, proprietara castelului, contesă, ducesă, marchiză şi viceregină a Italiei, una dintre cele mai importante personaje ale Evului Mediu european.

Autorul cărţii,  încheie periplul turistic italian cu descrierea oraşului Reggio Emilia, unde locuiesc nepoata sa şi prietenul acesteia, un oraş frumos, cu un centru istoric impecabil conservat, dar şi cu întinse zone cu arhitectura modernă, între care remarcă Gara Medopana şi cele două poduri proiectate de celebrul arhitect spaniol Santiago Calatrava.     

Turistul Mihai Matei nu putea să nu fie însoţit de profesorul de istorie, aşa încât, nu este surprinzător faptul că, încheierea impresiilor despre cele văzute,  este făcută de un excurs în istoria Italiei, din antichitate până în actualitatea imediată, extrem de folositor oricărui vizitator al acestei ţări şi nu în ultimul rând cititorilor cărţii.

Oglindă a întâmplărilor care i-au marcat viaţa în anul care a precedat apariţia acestei cărţi, din cuprinsul ei nu puteau lipsi impresiile din ultima vizită făcută, ca întotdeauna, cu soţia, în SUA, unde de mulţi ani locuieşte fiul cel mare al familiei, medicul Emil Matei împreună cu soţia şi cei doi copii ai acestora.

Despre vizitele făcute în SUA, autorul cărţii a scris şi în anii din urmă.  Acum, din cele văzute în perioada cuprinsă între 2 octombrie – 19 noiembrie 2017, cât a stat pe pământ american, autorul ne prezintă impresiile din Florida – Fort Lauderdale, localitate supranumită „Veneţia Americii”, din oraşele Miramar, Boca Raton şi Davie, vizitate în compania unor prieteni de familie. Cele relatate oferă imaginea unei ţări prospere şi civilizate, marcată, ca şi altele de dezastre naturale şi tragedii umane, pe care, cu determinare şi promptitudine reuşeşte să le depăşească, oferind locuitorilor săi sentimentul de securitate şi încredere în ziua de mâine.

Ultima parte a cărţii, prezintă un moment important din activitatea istoricului Mihai Matei, lansarea cărţii „Brăeşti -100 de ani de istorie” şi o scurtă evocare a istoricului Colegiului Naţional „Mihai Eminescu”, al cărui profesor a fost, la împlinirea a 130 de ani de la înfiinţare.

Lansarea cărţii „Brăeşti – 100 de ani de istorie”, asupra căreia a lucrat o îndelungă perioadă, a avut loc, în ziua de 11 noiembrie 2017, la Hotelul „Rareş” din Botoşani, în prezenţa unui numeros public, evenimentul reeditându-se pe data de 8 decembrie, la Căminul Cultural din localitatea Brăeşti. Cartea s-a bucurat de unanima apreciere a celor prezenţi, autorul primind laude pentru determinarea cu care a dus la bun sfârşit un proiect care înscrie Brăeştii între puţinele localităţi care omagiază Centenarul Marii Uniri, pentru datele inedite, referitoare la întâmplările petrecute în Brăeşti în ultima sută de ani şi pentru contribuţia adusă, prin această lucrare, la istoricul judeţului Botoşani.

Legat de învăţământul botoşănean, pe care, ca inspector general al Inspectoratului Judeţean de Învăţământ l-a condus o îndelungată perioadă, şi în mod deosebit de Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”, profesorul Mihai Matei nu putea trece peste un eveniment, care ar fi meritat să fie marcat în mod deosebit – împlinirea, la 1 septembrie, 2017, a 130 de ani de la înfiinţare Externatului Secundar de Fete, devenit, în urma a numeroase transformări în timp, Colegiul Naţional de astăzi.

Cu regretul că un asemenea eveniment nu a fost marcat, autorul face o scurtă prezentare a etapelor parcurse în cei 130 de ani de la statutul de Şcoală Secundară la cel de Colegiu Naţional, şi trece în revistă scrierile profesorilor acestei prestigioase unităţi de învăţământ, privind trecutul şi prezentul acesteia şi nu numai ( Maria Croitoru, Cezar Vasilescu, Petrea Curcă, Nicolae Brădăţan şi Cristina Chiriac). Reţinem, din cele scrise de autorul cărţii în această scurtă evocare a istoricului şcolii, îndemnul pe care-l adresează profesorilor şi elevilor, de a aduna, scrie şi publica tot ce priveşte în mod semnificativ şcoala: „Revistele şcolare cu apariţie constantă, unele  mici monografii întocmite de catedre, lansarea de cărţi făcute de foşti profesori, creaţii ale elevilor şi foştilor elevi, poeţi, eseişti, epigrame, desene etc. trebuie adunate şi păstrate, acestea devenind cu timpul surse suplimentare de documentare pentru cei ce vor continua să scrie istoria contemporană a vieţii Colegiului. Fiecare profesor, titular are datoria să lase în urmă amintiri demne de consemnat.” Ceea ce a făcut şi face profesorul Mihai Matei, constituie un îndemn şi o datorie a celor care sunt legaţi de Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”.

Nu putem încheia aceste succinte consideraţii asupra cărţii profesorului Mihai Matei, fără a aprecia bogata ilustraţie fotografică şi desigur, fără a-l felicita pentru această nouă realizare şi a-l asigura că aşteptăm cu interes, viitoarea sa carte.