Mihai MATEI:

Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” ÎN PREAJMA UNUI MARE JUBILEU

File de istorie contemporană

 Cu numai câteva zile înaintea Crăciunului, distinsul profesor şi scriitor, Mihai Matei, le-a făcut un preţios şi util cadou tuturor prietenilor, admiratorilor şi cititorilor domniei sale (deloc puţini!, nu ascund faptul că, printre aceştia, sunt onorat să mă număr şi eu). De fapt, domnul Matei nu o face decât să-şi respecte promisiunea de la lansarea cărţii precedente: aceea de a ne dărui, anual, câte un nou volum. Ei, acest lucru s-a întâmplat, cum spuneam, aproape de finele anului precedent. La Editura „Quadrat” din Botoşani, i-a apărut cartea „Colegiul Naţional Mihai Eminescu: IN PREAJMA UNUI MARE JUBILEU – File de istorie contemporană”.

Despre noua apariţie editorială, în „Introducere”, autorul face o seamă de (necesare) precizări, din care cităm: „Volumul de faţă încearcă să aducă la zi evenimentele consumate în perioada 2005 – 2010, pentru Istoria Liceului „Mihai Eminescu”, istorie în două volume, aflate acum la editură, astfel, apropiindu-ne de anul 2012, când unitatea împlineşte venerabila vârstă de 125 de ani.”

Despre structura cărţii, lăsăm să „vorbească” tot autorul: „(…) am adunat şi sistematizat, într-un capitol special din această carte, tot ce am scris în presa locală, între anii 2001 – 2005, deoarece am constatat că nu s-au păstrat gazetele respective în şcoală. Apoi, prezentăm tot, aproape tot, ce s-a produs valoros din 2005 până în 2010, cu accent pe derularea unor activităţi internaţionale, programe şi proiecte de genul Comenius, Tempustin ş.a. pe relevarea apoi a succeselor deosebite obţinute de formaţiile de teatru, de colegiile de redacţie ale unor reviste ca „Emisfere” şi „Gânduri”, publicarea de articole şi studii valoroase şi unele cărţi, de către profesorii liceului, continua perfecţionare, prin obţinerea gradelor II şi I, a titlului de doctor în ştiinţe, participarea la manifestări ştiinţifice, culturale şi reuniuni tinereşti naţionale şi internaţionale etc.

În alte câteva pagini am prezentat unele probleme actuale ale învăţământului, dezbătute în presa pedagogică, dar şi în cea cotidiană, fiind mai ales o fotografiere a opiniilor manifestate în discuţiile aprinse purtate în legătură cu noua lege a educaţiei (…)”.

„Ultimele capitole ale cărţii prezintă evenimente din viaţa autorului, fost profesor al liceului: prezentarea şi lansarea unor cărţi noi, participarea la „Zilele şcolii botoşănene” din martie 2010 şi, ceea ce nu putea să lipsească, impresii din călătoriile efectuate în lunile aprilie, mai, iunie şi octombrie a.c., în Franţa (oraşele Paris, Andresy, Cergy-Pontoise, Poissy şi Ciors).

În anexă, publicăm unele fotografii – document ale unor profesori şi ale unor foşti elevi, scrisori originale, diplome, încadrarea Colegiului cu personal didactic şi auxiliar, din ultimii ani, aprecieri ale unor personalităţi, proiecte etc., care completează, sperăm noi, evantaiul realizărilor obţinute, sugerând noi şi noi deschideri, în preajma împlinirii a celor 125 de ani de la înfiinţarea liceului”.

Şi… ultimul aliniat, din cuvântul introductiv, semnat de domnul profesor Mihai Matei:

„Sperăm ca lectura cărţii să aducă noi clarificări, noi informaţii utile, pentru o ediţie viitoare, mai completă şi astfel mai utilă înţelegerii profunde a efortului depus de cadrele didactice ale liceului, în pregătirea cu deplină responsabilitate şi chemare pedagogică a tinerilor care au ales să înveţe în această unitate, cu nume de Luceafăr!”.

Cu speranţe, cu interes şi nedisimulată curiozitate am trecut la lectura cărţii. Nefiind un roman (cu acţiune complexă, care trebuie  urmărită cu anume efort, uneori cu încordare), cele aproape 300 de pagini, pe lângă faptul că se citesc uşor, oferă şi posibilitatea unei lecturi secvenţiale, despre fapte notabile şi oameni de excepţie. Forţa intelectuală, ca şi dimensiunile cultural – spirituale create de generaţii şi generaţii de elevi şi profesori de la „Eminescu”, într-un secol şi un sfert de existenţă, sunt absolut impresionante. Fiecare pagină, din cartea domnului Matei, produce deopotrivă emoţie şi încântare. Şi nu poţi rămâne străin unor asemenea stări / trăiri citind lista personalităţilor care au condus unitatea de-a lungul timpului, lista şefilor de promoţie, componenţa – dar mai ales rezultatele – fiecărei catedre din şcoală, medalioanele unora dintre dascălii de excepţie sau ale unor personalităţi marcante, ridicate din rândurile absolvenţilor liceului. Personalităţi afirmate – în ţară sau în străinătate – în domeniile învăţământului, culturii şi artelor, ale medicinii sau economiei, ale ingineriei, informaticii sau dreptului, ale sportului etc. Deşi extrem de tentantă, îmi reprim orice încercare de exemplificare / nominalizare, conştient că gestul meu nu ar genera decât mâhnire, prin omisiunile altminteri inerente.

…Şi, totuşi, o excepţie am să fac! Văd, la pagina 256, încheind lista şefilor de promoţie (1974 – 2009), pe chiar fosta mea elevă de la gimnaziu, Emma – Eugenia Muraru, absolvind liceul în promoţia 2009, la profilul real / matematică – informatică, cu media generală 10. Poate nu
mi-aş fi îngăduit nici această excepţie, dacă Emma m-ar fi „uitat” (aşa cum e normal!) după plecarea de la Şcoala 8. Emma, însă, mi-a rămas apropiată nu doar pe tot parcursul liceului, ci şi în prezent, când este o extrem de valoroasă studentă, la medicină. Vorbim, ne împărtăşim preocupările, ne bucurăm unul de succesele celuilalt. Cu siguranţă, va face cinste şi în profesie şcolii botoşănene, în ţară sau peste hotare.

Dar să revenim la autor, care „În loc de încheiere” scrie: „Cartea parcursă deschide şi provoacă foarte multe întrebări, justificate fie prin necunoaşterea perspectivei bilanţului ce ar trebui făcut, în 2012, fir prin înţelegerea corectă a marilor probleme ce trebuie rezolvate, pentru ca 125 de ani de existenţă să fie sărbătoriţi, aşa cum au făcut-o mai toate Colegiile Naţionale din ţară. Se înţelege că o experienţă valoroasă există, ea trebuind abordată, completată şi pusă în practică (…)”.

…Cu toate că, în mapa mea cu documente personale, se află – printre multe altele –  Legitimaţia de membru şi o „Diplomă de Onoare” din partea Asociaţiei foştilor profesori şi elevi ai Liceului „A. T. Laurian”, semnate de regretatul profesor Florenţiu Vâlceanu, am scris rândurile de faţă cu inima deschisă, cu simpatie şi respect, cu admiraţie pentru valoare şi performanţă şi, nicidecum, de pe poziţia „concurenţei”, cu orice preţ.

Felicit autorul pentru această nouă reuşită editorială, dar… înţelegând că, până în 2012, ar fi posibilă o reeditare sau o nouă ediţie a acestei lucrări, cu tot respectul, sugerez domnului general, Mihai Matei, o mai bună / riguroasă structurare a materialului, renunţarea la câteva „fascicole” (mai puţin tematice!), introducerea altora, în mod firesc. Iar, dacă va considera  că sugestiile mele îi pot fi de folos, îi stau la dispoziţie. Oricând, cu mare plăcere…