Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.2 (146), Februarie 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Mihai Mihăescu, o activitate de mai mult de 4 decenii în domeniul regiei și producției de film

Primit pentru publicare: 01 Febr. 2021
Autor: Cosmina Marcela OLTEAN, redactor șef adj. Revista Luceafărul
Foto: Mihai Mihăescu
Publicat: 02 Febr. 2021
© Cosmina Marcela Oltean, ©Mihai Mihăescu, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Mihai Mihăescu, o activitate de mai mult de 4 decenii în domeniul regiei și producției de film

Originar din Republica Moldova, Mihai Mihăescu și-a desfășurat activitatea întâi ca prezentator la Radiodifuziunea de Stat a Republicii Moldova și în paralel ca actor în diverse producții radiofonice și televizate, apoi din 1979  după ce își susține licența ca regizor de teatru, lucrează o perioadă ca asistent de regie la Studioul „Moldovafilm”. Activează apoi la Teatrul Muzical Dramatic „A. S. Pușkin” din Chișinău, unde timp de câțiva ani este asistent de regie. Din 1987 se reorientează spre cinematografie și devine director al Departamentului Tineret  la Uniunea Cineaștilor din Republica Moldova, la invitația cunoscutului regizor de film,  Emil Loteanu.

În 1990, pleacă la București pentru a efectua un stagiu de regie film la studioul de filme artistice de acolo, la invitația Uniunii Cineaștilor din România. În vara anului 1991 revine la Chișinău pentru a filma lungmetrajul „Păcatul”, după povestirile „Păcat boieresc” și „Hoțul”, de Mihail Sadoveanu, iar în următoarea perioadă montează la Radioul Public din Chișinău, ca regizor, spectacolele radiofonice, „Îngrijitorul”, de Harold Pinter, „Toiagul păstoriei”, de Ion Druță, și „Teatrul etnofolcloric”, după un scenariu propriu. Din 1992, Mihai Mihăescu este membru al Uniunii Cineaştilor din România.

Din 1994 urmează cursurile Facultății de Film a Universității de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L.Caragiale” din București, unde își dă doctoratul la specialitatea „Teoria și Estetica Filmului”. În intervalul 1996 – 2007 este redactor la Arhiva Națională de Filme din București, iar între 2006 – 2019 a activat ca profesor de Arta Actorului de Film și Estetica Filmului și Istoria Artei Cinematografice la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași.

Printre regizorii pe care îi admiră se numără Stanley Kubrick și Franco Zeffirelli cu ale lor, „Spartacus” și „Romeo și Julieta”, Andrei Tarkovski, cu „Oglinda” și „Călăuza”, a fost și Emil Loteanu, cu „Poenile roșii”, „Lăutarii” și „O dramă la vânătoare”, Michelangelo Antonioni, cu „Profesiune: Reporter”, sau Federico Fellini, cu „Amarcord”, „E la Nave Va”, Luchino Visconti, cu „La Dolce Vita”, James Cameron, cu „Titanic”, Steven Spielberg, cu „Lista lui Schindler” și alții. Iar dintre actori îi menționează pe Kirk Douglas, fiul său Michael Douglas, Jack Nicholson, Tom Cruise, Nicole Kidman, Leonardo di Caprio, Alain Delon, Gerard Depardieu, Juliette Binoche, Mélanie Laurent, Marcello Mastroianni, Ornella Muti, Anatoly Solonitsyn, Mihai Volontir, Grigore Grigoriu, Victor-Soțchi Voinicescu, Gheorghe Dinică, Victor Rebengiuc, dar nu numai.

Alege să definească filmul ca artă recurgând la cuvintele marelui Andrei Tarkovki, care spunea că filmul este pictură în mișcare. Realizările omului de film Mihai Mihăescu se văd în filmografia sa, în cărțile și articolele de specialitate publicate în timp.

Din filmografie amintesc producțiile „Adio, viaţă de holtei” (Asociația „Phoenix-M”, Moldovafilm, 1989, scurtmetraj ficțiune, adaptare după povestirea „Roman de dragoste”, de Nicolae Esinencu); „Păcatul” (Asociația „Phoenix-M”, Moldovafilm & Cinerom București, 1991, lungmetraj ficțiune, adaptare după povestirile „Păcat boieresc” și „Hoțul”, de Mihail Sadoveanu); „A neamului speranța” (studioul „Alexandru Sahia”, București, 1994, scurtmetraj, documentar artistic); „Tu, cea mai sfântă dintre toate” (Casini Art, București, 2002, documentar istoric, mediu metraj, realizat cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei din România); „Fata cu ochii verzi” (Alternative Film Studio, România, 2015, lungmetraj ficțiune, adaptare după romanul „Gaudeamus”, de Mircea Eliade); „Mama ta nu trebuie să știe asta” (Alternative Film Studio, România, 2021, scurtmetraj ficțiune)

Iar din punct de vedere publicistic și-a adus contribuția prin volumele Poetica expresionistă în cinematografie (Editura „Arvin Press, București, 2003; ediția a 1-a, și Editura „Artes” Iași, ediția a 2-a, 2009), Noaptea geloziei/Scrisori de dragoste (Editura „Sedcom Libris”, Iași, 2012, proză scurtă), Identitate (Editura „EIKON”, București, 2017, cineroman) și articole precum „Vrem să facem film”  („Revista română”, Iași, nr. 4 (54)/2008), „Ceilalţi”, despre filmul cu acelaşi titlu al regizorului Alejandro Amenabar, cu Nicole Kidman, (ziarul „Curentul”, București, din 28.12.2002), „Filmul românesc în ascensiune” („Revista română”, Iași, martie 2003), „Mă preocupă tematica socială” („Făclia”, Chișinău, nr 23 din 08.06.1990), „O nouă generaţie de cineaşti” („Făclia”, Chișinău, din 03.03.1990) sau „Chintesenţa unui neam, a unui spirit” (Interviu cu regizorul Geo Saizescu în revista „Lanterna magică”, Chișinău, din 1-15 iunie 1991).

“De-a lungul anilor, cunoștințele și experiența dobândite ne ajută să înțelegem mai bine realitatea, iar în ceea ce ne privește pe noi, cei din domeniul artistic, să o reflectăm mult mai asumat la nivelul discursului. Față de primele proiecte cinematografice, ultimele se remarcă mai curând printr-o abordare personală la nivel artistic, cu alte cuvinte, la nivel de limbaj cinematografic nu am mai adoptat criterii general cunoscute, ci am recurs la tehnici adaptate la propria mea viziune asupra poveștii, poveștilor. Adică am încercat să ies din zona de confort, care ne face să folosim comod clișee profesionale, aparent consacrate, și să tind spre o personalizare, pe cât posibil a discursului artistic”, sublinia regizorul.

Despre profilul unui actor, respectiv regizor de succes, Mihai Mihăescu crede că “munca, perseverența, inclusiv talentul, spiritul creativ, sunt calități indispensabile. Însă în România și probabil, sau cu siguranță, în zona aceasta a Europei de Est, mai e nevoie și de bani, care de cele mai multe ori lipsesc. Aceasta se datorează fie economiilor încă șubrede, fie lipsei unor politici coerente în ceea ce privește domeniul artistic. Sunt cauze care ne defavorizează în raport cu artiștii din Occident de exemplu. Suntem puși în situația de a ne adapta la această realitate, astfel că mulți dintre noi căutăm soluții individuale și dacă reușim să le găsim, putem spune că suntem norocoși sau descurcăreți. Aceste abilități de a ne descurca în atare situație, iată, devin aptitudini indispensabile, cum spuneați, în contextul realităților trăite”.

Activitatea sa curentă este centrată pe un film de scurtmetraj ficțiune, la care Mihai Mihăescu este autor de scenariu, regizor și producător din partea română a proiectului. “Anul acesta începem producția filmului Familia Anghel, o co-producție Franța, România, Republica Moldova. Proiectul a câștigat concursul de proiecte cinematografice în Republica Moldova”, îmi mărturisea regizorul. Dar spune că mai are în portofoliu multe scenarii, unele proprii, altele aparținând altor autori, care ar urma să prindă viață. Are în lucru și câteva proiecte literare, care cer să fie duse la bun sfârșit. “Se întâmplă ca unele proze scrise de mine să se transforme în scenarii, dar există și procesul invers, când un scenariu se transformă într-o carte de proză”, mai adăuga regizorul.