Teodor EPURE
.
.
.
.
.
.
.
MIRACOLUL PRIMĂVERII
Ne îndreptăm cu grabă spre primăvară,
Înspre vârsta de aur a încă unui an
În inimi miresme încep să răsară,
Iar în suflet purtăm numai primăvară.
E primăvară cu atâtea miresme
Cu atâta soare şi parfumuri proaspete,
Cu atâta zvâcnet de seve ne-ncepute
Parcă nu demult într-un somn adormite.
E miracolul proaspăt al învierii,
Al întoarcerii, al trezirii naturii,
Florile generoase se tot rânduiesc
Şi cu aceste miracole eu mă mândresc.
În faţa exploziilor de vitalitate
Mă bucur de tot mai multă sănătate,
Un gând perfid însă tot mă mai desparte,
Până la sfârşitul vieţii nu-i departe.
Similare