Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.12 (144), Decembrie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

 Mircea Daroși: ”Ardeleanul Moldovenizat “sau Gavril Istrate într-o statuie din cuvinte

Primit pentru publicare: 23 Dec. 2020
Autor: Alexandru Florin ȚENE, Cluj – Napoca
Publicat: 24 Dec.  2020
© Alexandru Florin Țene, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

 Mircea Daroși: ”Ardeleanul Moldovenizat “sau Gavril Istrate într-o statuie din cuvinte

Cartea, scriitorului Mircea Daroși, distins dascăl din zona Năsăudului , intitulată “Gavril Istrate-Ardeleanul moldovenizat “, mi-a sosit ca o rază de lumină în Ajunul  nașterii  Domnului Iisus, cu următoarea dedicație: “Stimă și prețuire pentru omul de aleasă cultură, Al.Florin Țene.ss Mircea Daroși, Nepos, 21 dec.2020. “

Volumul, apărut la editura “Ecou Transilvan”, Cluj-Napoca, 2020, este structurat în următoarele secvențe și capitole: “Argument”, “Arc peste timp “, în care sunt incluse 13 subcapitole ce marchează etape din viața profesorului universitar Gavril Istrate “, “Filologie și lingvistică “ cu alte 19 subcapitole “în care sunt dezvoltate interferențele literare ale profesorului universitar și comentarii despre opera filologică și lingvistică a acestuia,”Comori ale prieteniei “ cu 7 subcapitole, în care descoperim relațiile de prietenie cu mari personalități din domeniul filologiei, ca:Iorgu Iordan, amintiri despre Blaga, Rebreanu, Sadoveanu etc “, “ Caligrafii critice“ în care sunt incluse nouă evocări omagiale semnate de Vasile Vidican, Petronele Podovei, Ioan Buzaș, Mircea Prahase, Ioan Seni, Virginia Brănescu, Ioan Mititean și Menuț Maximinian, capitol urmat de Scrisori, lucrări de filologie și lingvistică, Studii și articole, volumul închizându-se cu Anexe.

Adevăratul studiu, apărut într-o ținută grafică și estetică deosebită, are pe “aripioarele coperților “ următoarele texte: “Pentru cei care l-au cunoscut în îndelungata lui carieră de profesor universitar, Gavril Istrate a rămas în amintirea lor pentru totdeauna: lingvistul, filologul, căutător de sensuri ale cuvintelor, scriitorul, dar mai ales omul de un profund caracter și de o rară omenie.(… )“, iar pe a doua aripioară a ultimei coperți, scriitorul Dumitru Munteanu scrie următoarele despre autorul acestui volum: “Monografist authentic, publicist ;i cercet[tor dedicate fenomenului cultural și spiritual, analist competent și fin, dar și scriitor cu vocația evocării, Mircea Daroși își construiește cu fiecare carte scrisă și publicată o identitate literară vizibilă, adevărată și original. Modest în apariții publice, împletind benefic o carieră didactică cu una litarară, Mircea Daroși este un nume de referință în realul spiritual rebreniano-coșbucian.“

Citind această carte despre o mare personalitate mi-am adus aminte ce spunea Dimitrie Gusti: “Personalitatea reprezintă cea mai înaltă sinteză sufletească. Misiunea personalității este ca prin ea să se contribuie la realizarea umanității “.Aforism ce se potrivește ca mantaua lui Gogol pentru personajul lui Mircea Daroși.

Născut în satul Vărarea, cu denumirea actuală Nepos, viitorul profesor universita Gavril Istrate este cel de-al doilea copil al familiei  Istrate, având o fire retrasă în sine, dar isteț. Rămas orfan de tată-l său care era un rapsod, un mesager al etosului popular, Gavril Istrate, de mic, este dotat cu simțul versului, o ureche muzicală și iubitor al poeziilor lui Coșbuc, Alecsandri, dar și al înțelepciunii populare. Elev al Liceului din Năsăud, viitorul profesor universitar, este, în prezent o mândrie cărturărească, și o expresie a rezultatului pedagogic al profesorului său Aurel Șorobetea.de la liceul năsăudean..

Format ca profesor universitar la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza “din Iași, unde a fost studentul unor mari personalități precu: Garabet Ibrăileanu, criticul de la “Viața Românească “, Iorgu Iordan, Octav Botez, George Călinescu etc, acesta urcă treaptă cu treaptă în ierarhia universitară. 

Profesorul universitar Gavril Istrate, despre care scrie cu empatie în articolele publicate de Mircea Daroși în prestigioasa revistă “Luceafărul”, este o personalitate reprezentativă ale culturii românești. Contribuțiile științifice dedicate limbii și literaturii române, activitatea didactică, patriotismul  și valoarea deosebită a operei în ansamblu îl situează între marii cărturari ai neamului nostru, alături de înalte spirite, dominând cuprinzătoare arii de cultură românească, precum Hașdeu, Maiorescu, Iorga, Călinescu, Sextil Pușcariu etc, 

Profesorul universitar Gavril Istrate desfășurând o activitate științifică și didactică prodigioasă, abordând în studiile sale aproape toate domeniile culturii umaniste, creând, prin lucrările și prin opera sa, o școală în lingvistica românească. De profesorul Gavril Istrate se leagă, aflăm din capitolele cărții,  pasiunea pentru bibliofilie, studiile despre Coșbuc,  analiza lingvistică la prima ediție în portugheză a operei lui Eminescu,  cercetările dialectice pe plaiurile Moldovei și ale Ardealului, analiza privind Transilvania în opera sadoveniană, moștenirea istorică și lingvistică a lui Petru Maior etc.

În activitatea profesorului, timp de mai multe decenii, descoperim un strălucit capitol din cultura românească. La Gavril Istrate avem de a face cu o minte atât de cuprinzătoare, jertfită sincer muncii perseverente și găsirii adevărului pe drumurile basarabene. Profesorul are o prietenie îndelungată cu Iorgu Iordan, dar deține și frumoase amintiri despre Blaga.

În capitolul “Lucrări de filologie și lingvistică “, inclusiv “Studii și articole” sunt enumerate toate lucrările publicate ale profesorului Gavril Istrate, publicațiile unde au apărut, anul apariției, editura, localitatea,  realizat cu acribie și  spirit de istoric literar al lui Mircea Daroși, iar în “Anexe” sunt reproduse coperțile cărților publicate de Gavril Istrate.

Structura stilistică a acestei monografii unitare ne duce spre individualitatea stilistică în care este implicată viziunea artistică a scriitorului Mircea Daroși.

Volumul conținând 254 de pagini, este scris cu empatie față de profesorul Gavril Istrate,  cu acribie și profesionalism de scriitorului și dascălul Mircea Daroși, contribuind la realizarea unui portret șriințific al unui profesor ce a îmbogățit lingvistica, istoria literară și literatura românească cu contribuții notabile, așezându-l pe postamentul înțelepților ardeleni.